Complectând oda vieții... de Stoia Lidia

Complectând oda vieții...

...Înțelepciunea veche, adevăr grăieşte ! ...,,Câte bordeie, atâtea obiceie !"
si... ,,după câte priviri, atâtea brodiri ", încât... si astăzi, nici nu te mai miri,
că, adevărul, e undeva la mijloc, iar cel ce scrie, ştie că trebuie ca să steie
în opera lui, ca divinitatea în creația sa... invizibil, în potriviri şi-n nezăriri,
să fie totuşi prezent pretutindeni, simțit si găsit în citiri...

...E drept că... ,,vorba lungă-i sărăcie ", tot aşa cum scrisu-l reverşi uneori
în metafore inexacte, sterile... neputând nimeni, nicicând, ca să se exprime
cu măsură precisă-n nevoi, nici în păreri, nici în durerile sale, trăite în fiori,
nici în simțirea iubirii, având cuvântul... sărac, chiar dacă-l cultivi ca pe flori,
pe hârtie, el nu uimeşte stele ci-nduioşează, cel mult, meteori.

Fiindcă... ca să înțelegi inima celui ce scrie, mai întâi, trebuie să ai inimă, tu,
citind c-un suflet de poet... ca o liră cu strune ridicându-şi cântul până la cer,
arhitectura lăuntrului tău potrivindu-şi unghiul privirii cu-a lui, expus ca atu
în cunoaşteri comune, realizând locul mic ocupat într-o lume pe care-o făcu
ştiința divină, din sufletul său, dăruind întregului cosmos şi-acu,

în rest, neexistând nimeni să poată gândi din ființa sa mai presus de iubire,

ea, cunoscând, în propriul puzzle bucăți calculate-n acorduri de sine clădite,
prietenii si iubiri între oameni menite, ascultând glasul său, spre-o potrivire
cu arta sa, doar arta umană găsind o cale în armonii de-adevăr, în nemurire,
unind pe pământ suflet cu suflet, oferind si primind dăruire

din vise, idei îndrăznețe, fără hotare, ieşind,străbătând din căsuța din gânduri,
sufletul, luând dimensiunea si forma dorințelor infinite apărute-n grădinile sale,
din ceea ce scri şi-aşterni pe o foaie fiind şi subânțeles, scris şi printre rânduri,
nevăzut dar simțit citindu-l,un cuvînt viteaz ce trece frontiera legilor universale
... cu mine, din inima mea, în căsuța inimii tale,
si tu, ştiind, că-n fiecare particulă, aici, existând vie,
este unic, sublimul iubirii... cu-al ei cânt şi poezie
complectând oda vieții, viață pulsând, din inima sa,
în inima unui cosmos, viu concordând, în armonie !
STOIA LIDIA,
Timişoara,