sâmbătă, 14 martie 2015

Lasa-ma sa intru de Anna Nora Rotaru

LASĂ-MĂ SĂ INTRU

Deschide-mi ușa casei tale, iubite, 
În prag te-aștept și-mi este frig! 
Cu inima-mi frântă,sentimente ciobite, 
În zadar te caut și neîncetat te strig.


Umezeala -n oase încet mă pătrunde, 
La fiece zgomot ființa-mi tresare. 
Luna cade-n valuri,încet se ascunde, 
Iar crapă de zi,iar soare răsare


Si eu stau acolo, pe prag neclintită, 
Cu lacrimi amare,tremurânde-n pleoape. 
Nu mai-nțeleg de ce-s osândită, 
Departe să-ți fiu și-atât de aproape .


Afară-i mânie,valurile-s răzvrătite, 
Hai, trage zăvorul ruginit de la ușă! 
Aripile-s ude,mi le simt ostenite, 
Cu tine să le-usuc,scormonind în cenușă!


Jăratecu-ncins să-l privim amândoi, 
Flăcările calde să ne joace pe frunte. 
Firul vieții să-l depănăm spre-napoi, 
Copii visători cu tâmple cărunte...


Anna  Nora  Rotaru 


Sunt de Camelia Cristea

Sunt

Sunt pasul de furnică-n lume 
Şi-mi duc poverile aşa cum pot,
Îmi las cuvintele să se cunune 
Cu razele de soare la un loc.


În piept am inimă de carne 
Şi-o simt cum plânge uneori,
Când un cuţit de vorbe grele 
Îl răsuceşte până-mi dă fiori.


Simt liniştea oceanului în adâcuri 
Şi greutatea muntelui în rugăciune, 
Ţin macii îmbujoraţi în palme 
Să nu-i strivească răul de prin lume.


Sunt trilul păsării voioase 
Ce a văzut seninul de cu zori, 
Şi-n zborul ei a scuturat angoase,
Pe aripi port lumini de visători!


Sunt solul ce aduce pace, 
Razboaiele în lanţuri le convoc,
Sunt ziditor în sfere luminoase
Şi mă înalț firav...!Pe scară urc cât pot.


Vol. "Ferestre deschise"



Camelia  Cristea 

Plugarul de Lucica Forfota

Plugarul

Miroase a fum ce vine de pe luncă
Şi-a bălegar din colţul grajdului,
Nori groşi de fum pe uliţă ridică
Căruţele ce s-au pornit la drum.


Ogorul,este împânzit de lume
Cu greble şi cu furci la curăţat,
Se-mprăştie gunoiul se arde mărăcina
Se pregăteşte ţarina de-arat.


Cu plugul şi cu grapa între loitre,
Cu sacul plin de aur mărgelat,
Pornit-ai astăzi la arat, plugare
Pornit-ai la arat şi semănat.


Cu mâna aspră,plugu-l ţii de coarne
Înfingând lama cât poţi de adânc,
Răstorni cu grijă,brazdă după brazdă,
Şi vezi, cu ochii minţii sămânţa răsărind.


Întorci plugul,scuipând bătătorita palmă
Strigând calului, îndărăt s-o ia
Priveşti la brazda prospăt răsturnată 
Visând la roadele ce vor ieşi din ea.


Ogorul reavăn cu miros de floare,
Începi cu-ndemânare de zor a-l semăna
Scoţând din traista,la război tesută
Mărgăritare,care rod vor da.


Amurgul cenuşiu a poposit pe ramuri,
Întorci obosit capul.......cu ochi dilataţi
Priveşti a ta sudoare,ce-i aşezată-n brazdă
Sorbind din glia neagră al dragostei nesaţ.


Lucica .....12.03.2015....Murau Austria.

miercuri, 11 martie 2015

Trup si suflet de Cristina Ciurlan

Trup si suflet

eu,vesnic càlàtor in viata mea
un mozaic, din noapte si culori
ajuns la capàt, mà voi astepta
sà mà adun din cele patru zàri

si-mi voi ierta din poala de pàcate
imbràtisandu-mà duios,la despàrtire
pe-un colt de vis,ràmas la jumàtate
mà voi muta, làsand ca amintire

o clipà, din secunda lungà-a vietii
si-o viatà, cat o lacrimà de rouà
eu si cu mine-n poarta diminetii
privindu-ne in ochi, noi, amandouà.
...
eu te-am iertat, acum si tu mà iartà
noi, trup si suflet, cu aceeasi soartà.


 CRISTINA CIURLAN

Cauta-ti alt om de Amelia Florentina Glava

CAUTA-TI ALT OM

Astazi plec, rau mai doare,
La usa m-asteapta bagajul
Tu esti iubita care n-are
Putere sa-mi puna gajul.

Astazi plec, eu nu te merit
Iubirea mea n-avea soare
Ma doare, dar n-am credit
Pentru o iubire urmatoare.

In mana am doua billete,
In gara m-asteapta un tren,
In inima, doua tormente
De-asa durere, incep sa gem.

Cine poate sa-si imagineze
Cum lacrimile-n disperare,
Ar da orice ca sa vibreze
Iubirea-n sala de asteptare.

Amelia  Florentina  Glava


Nostalgie pe note de Elena Valeria Ciura


Nostalgie pe note

Şi cum te înfioară o vioară-n fapt de seară!!

Vezi doar arcuşul magic pe ştiute strune,
Iar ochii se-auresc de magia toamnei,
Menite să răsfeţe şi suflete s-adune


Tot aurul din soare şi sunetele frunzei,

Darul adus din asfinţit de zile 
Un univers al nostru cu melancolie,
Chemări ritmate-n zori ne-aline.


Fericiţi, nu ştim de-i zi ori este noapte,

Vrăjiţi de armonie, mixajul de-arome,
Închidem ochii, auriţi de ploi din stele,
Trăim tabloul vieţii policrome!


Închideţi ochii şi simţiţi-i vraja!

O mână delicată ne mângâie uşor
Şi-n reveria unei nopţi de toamnă
Ne-nvăluie parfum vetust liniştitor.


Toamnă, doamnă, cu castane pe cărare

Visăm să mai iubim, a câta oară?
Ne întomnăm şi noi, eterne roade,
Şi frumuseţea o lăsăm… să nu ne doară?


 Elena    Valeria  Ciura  

Dorinte fugare de Daniel Luca


Dorinţe fugare

Se-ntorc visele noastre-acasă cu ultimii cocori... 
Noi încă ne citim în ochi dorinţele fugare! 
Trec zilele furate de un apus şi dincolo de nori 
Am aruncat iubirea sub semne de-ntrebare!


Te mai ating, iar stele cad pe mâna-nlăcrimată, 
Tot cerul freamătă în amintirile uitate de-amândoi! 
Nu pot trezi luminile acestei nopţi ca altădată, 
Astăzi, atâtea mări şi-au făcut cuibul între noi!


Zâmbetul tău formal îmi spune c-ai zburat departe, 
Ţi-e frică de secundele oprite-n zările pustii!
De-ai şti că al meu suflet te citeşte ca pe-o carte 
I-ai spune timpului să te trimită-n alte galaxii!


Mă-ntrebi de ce mă uit la tine atât de-ngândurat, 
Las şoaptele prin flori de liliac desprins din vise! 
Odată, el ne vorbea despre-o iubire, dar ai uitat... 
De-atunci şi eu şi tu avem în inimă porţile-nchise!


În lumea ta cu prinţii din poveştile citite 
Eu te-am trimis mereu sperând c-ai să-nţelegi... 
Va trebui să plec acum prin gânduri risipite, 
Lăsându-te, misterul celor scrise, să-l dezlegi!


N-am să mă supăr niciodată de-ai să uiţi de mine, 
De mult eu nu te mai găsesc în primăvara mea! 
Mă uit şi te ating ca pe un nufăr cu priviri blajine 
Ce-a stins un cer cu stele în ochii tăi de catifea!



Daniel Luca 10 03 2015

marți, 10 martie 2015

Ganduri anesteziate de Carmen Simion

Ganduri  anesteziate


Când mă trezesc cu tine-n gând,
mă întreb:
- dacă ți-aș oferi o jumătate din mine,
te-ai îmbăta cu o lacrimă
dăruită în oglinda spartă sub sânul stâng,
sau vrei un întreg aruncat
peste un umăr de sticlă
dospind de iubire și tăcere?!...
Dacă aș face din carnea mea
un teren de instrucție
scăldat fără-ndurare... printre scrâșnete,
m-aș regăsi în tine până la ultimul vers...

Carmen Simion
Eterne nostalgii - 10.03.2015





Imn Soarelui de Vasile Neagu-Scânteianu

Imn Soarelui

Ne-om rostui iar viaţa după soare
Când primăvara va coborî la noi,
Să ne aducă pomii toţi în floare-
Şi cântece voioase prin zăvoi!


Ne-om răsfăţa atunci la soare
Când mugurii luminii vor pocni,
Iar pomii toţi s-or îmbrăca cu floare-
Şi oamenii mai tandri s-or iubi!


Asemenea naturii ce zvâcneşte
Cu sevele în cap orice sămânţă,
Când Soarele pământul încălzeşte-
Şi vieţii-i dă prilej de biruinţă!


El Baba o dezbracă de cojoace
Şi tandru o invită-n a lui horă,
Printre naiade tinere să joace-
Până se schimbă toată ca o noră!


Eu stau cu moşii şi cinstesc
Din vinul vechi pa'ş'patru de pahare,
Şi joacă moşii Căluşul strămoşesc-
Şi bat pământul din bâte şi picioare!


Azi te cinstesc, Mărite Zeu străbun-
Şi îţi închin şi-un imn daco-român!


Vasile Neagu-Scânteianu


Vis de Tamara Gorincioi

Vis


Îţi aminteşti cum alergam desculţi prin rouă,
Iar cerul ne-mproşca cu/argint şi stele,
Dansam nebuni pe vârf de stâncă,
Din ochii tăi faceam mergele…

Era în timpuri ancestrale,
Când zeii erau oameni şi oamenii-zei,
Din flori îmi împleteam sandale,
Din cer şi munte - chipul tău…


Tamara Gorincioi

miercuri, 4 martie 2015

M-a luminat copacul de Lilia Manole

M-A LUMINAT COPACUL...

M-a luminat copacul razelor adînci de soare,
Pe suflet, semn de viaţă, s-a făcut iubirea,

Plutesc în frăgezimea florilor fără culoare,
Te strig, pentru o veşnicie, să-mi fii împătimirea.

Din frunzele destinului, mai rup o amintire,
Ce verde e de dorul, care-mi cade la picioare,
Din ea, te-aleg şi te păstrez, pentru a-mea fire,
Şi inima să-mi cadă, de dorul tău, uşoară ...

Tiparul veşniciei îmi răscoleşte floarea de cireş,
Şi cadenţat se-ndreaptă trupurile noastre, iată,
Către copacul, ce l-am răsădit, fără de greş,
Într-o poiană, cu frunze verzi şi dulci, împerecheată...

Ne ademenesc de sus atîtea raze...Pe ochi răsar-
De bucuria cea divină, se topesc pe buze,
Şi adîncimea lor atît de caldă, şopteşte, linear,
Cîţi paşi ne-au mai rămas, să ne adăpostim
Sub floarea sufletelor noastre, ce cad, de fericire, printre frunze!..

LILIA MANOLE

Sa ma iubesti de Cernat Mirela


SĂ MĂ IUBEȘTI...

Iubește-mă în fiece secundă
Ca-n prima clipă a întâlnirii,
Secunda mea de tine e flămândă...
Îmbogățește-o cu sevele iubirii!


Iubește-mă în fiece minut
Din zori până răsare altă zi,
Minutul tău e orizont de visu-mi străbătut...
Așterne-i blând senin spre a înmuguri!


Iubește-mă în anii cei târzii
Până la ultima adiere, 
Iertări să ne asemene când mă învii
'n eternul părăsirii lumii efemere!


Iubește-mă și-n umbra valului ce va păli
Cu spuma sa arderea pe al nostru rug,
Iar sori efervescenți în univers s-or prăbuși
Când infinitul ne va risipi scânteile-n ecou prelung...


Cernat  Mirela  1 martie  2015


Plange ora , plange ceasul de Flori Gomboş

PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL

Plânge ora,
plânge ceasul,
în secunda
tremurată.
Nu ştii?
Înalţă-te pe
stâncă,
să simţi
timpul
în care
ne-am rătăcit
demult.
Azi,e doar
ecoul amintirii
încremenit
într-un bulgăre
de viaţă
ce se trece
în tăcere,
dinspre
mai demult,
spre
tocmai când...
plânge ora,
plânge ceasul,
în faţa
veşniciei.

Flori Gomboş

Soapte de Anatol Covali


Şoapte

În braţe inima mi-o strâng
şi îi şoptesc tandre cuvinte:
Nu te speria când vezi cã plâng
şi bate toba înainte.


Nu bãga-n seamã cã mã-nfrâng
cei care-îşi fac din mine ţinte.
Tu lin foşneşte, ca un crâng,
şi nu-ţi ieşi nicicând din minte.


Zâmbeşte-mi când mã vezi nãtâng
nereuşind sã fiu cuminte,
pornind la drum cu pasul stâng,
sfidând ale ursitei flinte.


Ştiu cã adeseori te frâng,
dar nu-nceta sã fii fierbinte
şi dã-mi rãgaz ca sã mã strâng
din risipiri, cu luare-aminte.


Anatol Covali

Ochi de femeie de CrisTian


Ochi de femeie

În ochii ei se vede marea. 
Tot Universul meu e-n ei; 
O mare liniștită ca răbdarea 
Din sufletul unei femei.


Văd chiar și bolta plină de mistere, 
Cu aceleași nuanțe colorată 
Și galaxii întregi de stele, 
Ce o-asortează ca pe-o nestemată.


După doar câteva secunde 
Îi pot vedea copilăria-ntreagă, 
Cu inocența vârstelor trecute 
Și clipele ce de trecut o leagă.


Un curcubeu e gata să apară, 
E zugrăvit precar, în linii vagi. 
Imaginea-i acum mai clară: 
E grija ei pentru cei dragi.


Mai văd frânturi de fericire 
Ascunse printre răni mai vechi. 
Dar și durerea stinsă cu iubire 
O pot vedea în ai săi ochi.


Și-aș sta așa o zi întreagă, 
Să tot descopăr altele mereu, 
De n-ar muta privirea, rușinată, 
De străinul insistent care sunt eu.


CrisTian Ianuarie 2015



duminică, 1 martie 2015

Ai coborat de Franko Sicra

Ai coborât....

Ai coborât în viaţa mea,
Precum un înger de lumină,
Mi-ai dat totul peste cap în ea,
Dându-mi să beau din dragostea-ţi divină.

Cu ochii tăi mi-ai luminat,
Unghere ce credeam întunecate,
Şi glasul tău m-a îndrumat,
Să calc cărări mai luminate.

Când greu mi-a fost şi am căzut,
Cu braţul tău plăpând,
M-ai ridicat...m-ai încrezut,
M-ai ajutat să merg râzând.

La tin privesc şi-acum uimit,
Te văd ...a crede nu îmi vine ,
Un înger ce din cer venit,
Poate iubii un muritor ca mine.

Mi-ai pătruns în suflet...şi-n simţiri,
Icoana ta e peste tot în mine,
Sunt robul tău,de-acum şi până-n nemuriri,
Iar tu eşti totul pentru mine.


Franko Sicra 

Legende de martisor

" Legenda mărţişorului


Martisorul este o sarbatoare traditionala romaneasca veche de peste 8000 de ani si a fost sarbatorita inca de pe vremea getilor. Martisorul celebreaza sosirea primaverii si renasterea naturii.
De martisor fetele si femeile trebuie sa poarte fire lana rosie si albe, pentru sanatate, noroc si un an nou bun.
In vechiul calendar al romanilor, in ziua de 1 martie se sarbatorea Matronalia, ziua lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
La noi insa, martisorul reprezinta simbolul primaverii si al revenirii la viata, este un simbol care aduce credinta, optimism si veselie. In folclorul romanesc, exista mai multe legende despre martisor si aparitia lui in randul sarbatorilor.

Lupta dintre bine si rau



Un mit al poporului român cu privire la mărţişor povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de preafrumoasă fată.
Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui.
Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire.
Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată.
A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.
Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata.
Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ.
A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse.
Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii.
Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie.
Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta primăverii cu iarna
Conform unei legende populare, in prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat cum, intr-o poiana, intr-o tufa de porumbari, de sub zapada rasare un ghiocel.
Ea a hotarat sa-l ajute si a inceput a da la o parte zapada si a rupe ramurile spinoase. Iarna, vazand aceasta, s-a infuriat si a chemat vantul si gerul sa distruga floarea.
Ghiocelul a inghetat imediat.
Primavara a acoperit apoi ghiocelul cu mainile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza maracinilor.
Din deget s-a prelins o picatura de sange fierbinte care, cazand peste floare, a facut-o sa reanvie. In acest fel, Primavara a invins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sangele ei rosu pe zapada alba.

Martisorul Babei Dochia


O alta legenda spune ca atunci cand se afla la pascut cu turma sa de oi, Baba Dochia a gasit o para.
Dochia a legat para cu un fir de ata pe care l-a aseazat pe desaga sa.
Ziua in care Baba Dochia a gasit para era prima zi a lunii martie. Se spune astfel ca Baba Dochia a fost prima persoana care a purtat un martisor.
Martisorul semnifica astfel prima zi de primavera, momentul in care intreaga natura revine la viata si apar primele flori, ghioceii. Martisorul realizat dintr-un fir alb si unul rosu este un pandantiv care aduce noroc, sanatate si fericire.
In unele zone, de martisor nu se lucreaza pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care va trimite iarna si frigul inapoi.
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer.
Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor.
Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare."
sursa :internet  


Sunt steaua ta de Carmen Rodica Norocea

Sunt steaua ta

Mă ține în palma ta cu milă,
Eu sunt o mica stea din cer căzută
M-ai prins în noaptea cea senină,
Când nu știam de ce am fost pierdută.


În mâna ta mă simt în siguranță,
Îmi dai putere să traiesc
Alături lângă tine am speranța
Și știu ca nu voi înceta să te iubesc.


N-aș fi crezut că departarea
Îmi va aduce cu noroc
Un suflet tandru spre uimirea,
A multor stele care stau pe loc.


Mă simt o minunată stea în lume
Sunt steaua ta cea norocoasă,
Să nu-mi dai drumul niciodată
Să mă iubești cu inima curată!


Carmen  Rodica  Norocea 

sâmbătă, 28 februarie 2015

Imn inchinat femeii de Ghe. Constantin Nistoroiu


IMN închinat FEMEII


 Fiecare zi însorită cu foc i se roagă,
 Fiecare vorbă a ei e dulce, de fragă,
 Fiecare iubire e dragostea întreagă

 Fiecare seară senină smerit i se închină
Fiecare floare spre pământ i se înclină,
Fiecare fior al ei e o lacrimă de lumină.

Fiecare mugur de dor în sufletul ei creşte,
 Fiecare frunză din ram în inimă-nverzeşte,
 Fiecare rază de sus în priviri îi zâmbeşte

 Fiecare mireasmă pe chipul ei se aşterne,
Fiecare vis în vis spre împlinire se cerne,
 Fiecare chemări sunt trăiri şi doruri eterne

 Fiecare susur de apă în inimă-i vibrează
  Fiecare adiere angelică o înmiresmează.
 Fiecare cântare divină o înfrumuseţează

    GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Ganduri nespuse de Carmen Simion

GÂNDURI NESPUSE



Emoții măsurate mă străbat,
învăluind în ceață-o vină,
dezamăgirea timpului a abandonat
întristarea... orbită de lumină...


Ce dacă vine primăvara!
Înfrângeri frânte zac în noi,
ghiocei pe tâmple cresc și vara
fiindcă apusul nu curge înapoi...


Fiori de rouă se-ntrec în gând,
dansează într-o haină veche,
inima flămândă-mi arde, tremurând
iubirea eternă și... sufletul pereche...


Carmen Simion 
Eterne nostalgii - 28.02.2015



Player radio



ATENTIE ! Pentru ca playerul sa functioneze, trebuie sa aveti instalat playerul VLC media player pe calculatorul vostru! VLC media player este gratuit si poate fi descarcat de pe siteul oficial: http://videolan.org....

Mărţişor pentru români de Lucica Forfotă


Mărţişor pentru români

Din firul alb şi firul roşu

Am împletit cu gingăşie,
Simbol al dragostei ce-o port
Pentru voi fii de Românie.


Am pus în albul firului

Divinitate,puritate
În roşul purpuriu am pus
Iubire şi fidelitate.


Le-am răsucit pe amândouă

Armonios într-un şnur mic 
Şi-am agăţat o inimioară
Ce bate pentru toţi un pic.


Un mărţişor vă dăruiesc

Românii mei din ţară,
Un mărţişor şi pentru voi
Celor plecaţi afară.


Un mărţişor eu vă trimit,

Pe raza soarelui
Este din fir de borangic
Fala românului.


Un mic simbol ce îl păstrăm

Să nu-l lăsăm să piară,
Urmaşilor nostri să-l dăm
In prag de primăvară.


La piept să îl purtaţi cu drag

De la cel mic la mare,
Eu vă doresc o primăvară
Cu dragoste şi soare,

Cu sănătate şi-npliniri
Şi tot ce vă doriţi
O viaţă fără greutăţi
Românii mei iubiţi!!!



Lucica Forfotă 28-02-2015/Austria 

Ce impacat de Anatol Covali


Ce împãcat


Ce împãcat
privesc cum lunecã
şi se întunecã
ce mi s-a dat.

Ce dacã-i scris
c-o sã mã lepede
viaţa, prea repede,
ca pe un vis?

Tot ce-am greşit
nu-i aşa tulbure
ca sã mã spulbere
un biet sfârşit.

Ochii mei vii
prind iar sã scapere
ca sã mã apere
de ce va fi.

Nu în zadar
sufletu-mi buciumã,
în ce se zbuciumã
ningând cu clar.

Nu am sã plâng
chiar dacã-n clipele
ce vin arìpele
am sã le frâng.


Anatol Covali

Noapte alba de Ion Apostu











Noapte albă


Pustiul nopţii doare aprig, iar somnul parcă mi-e străin,
Mi-e frică să adorm… dormind, mi-e teamă că nu te visez.
Mi-e dor şi dorul meu de tine plimbat de vânt, ca un ciulin,
Aleargă-n depărtări nocturne, un dor nebun fără botez.

Cuprins de calde amintiri, mi-e rece noaptea şi prea lungă,
Privesc absent la cerul greu ce ploaia nu-şi mai conteneşte.
Luceafărul , ascuns de vreme, încearcă norii a-i străpunge
Spre-a-mbrăţişa-n culori stelare povestea ce ne-o ocroteşte.

Atât de dor îmi e de noaptea când tu ai fost deplinul meu,
Când mai presus de orice legi, ne-am fost şi vis şi desfătare!
Iubind cu şoapte de amor, ne-am contopit într-un troheu
Ca două veşnice silabe într-un conventum plin de-ardoare.

Îmbrăţişaţi ca două umbre cuprinse-n dor de noapte albă
Am fost un tot câteva clipe, îngemănaţi într-o dorinţă,
Ne-am rătăcit prin univers, cu stele ţi-am făcut o salbă
Să-ţi fie talisman mereu, când doru-ţi naşte suferinţă.

E linişte în astă noapte, iar somnu-mi este un potrivnic
Şi ploaia curge şi iar curge, nu-şi mai găseşte contenire,
Luceafărul nu se arată, nu vrea să fie-al meu duhovnic!
Şi-mi este-atât de aprig dor de-o noapte albă cu iubire...


Ion Apostu – 27.02.2015


Martisoare de Ileana Cornelia Neaga

MĂRȚIȘOARE

Prieteni dragi ce stați pe net
O să vă spun, un secret!
Șnur subțire-o să-mpletesc
Pentru voi, că vă iubesc!
Fire fine, de mătase
Împletesc, vreo cinci sau șase
Fire albe, fire roși”
Obicei de la strămoși!
O să-l leg la mărțișoare
Ghiocei și inimioare!
Scărișoare și coșari
Pentru prieteni virtuali!
Pentru mame și bunici
Verișori, prieteni mai mici,
Floricele și pitici!
Pentru fetele cuminți!
Măriuțe și trifoi
Pentru prieteni dragi, ca voi!
Din inimă le-mpletesc
Vouă vi le dăruiesc!


Ileana Cornelia Neaga

Oameni si fapte de Vasile Neagu-Scânteianu



Oameni şi fapte


Din viaţa ta ţi-ai rupt bucăţi
Şi-ai împărţit la fiecare,
Fără să ai prejudecăţi-
De-ţi e prieten sau oricare!

Munceai cinstit un ban să ai,
Să-ţi faci un rost nu te-ai gândit,
Ce-ţi prisosea îl împărţeai-
Văzând pe altul mai lovit!

Erai un visător ciudat,
Credeai în pilde şi poveţe,
Şi mulţi de tine-au profitat-
Că erai bun şi cu blândeţe!

Tu chiar nu te gândeai la rău,
Gândeai că Răul nu există,
Şi proiectai în capul tău-
Un ideal în lumea tristă!

Din cărţi te inspirai mereu
Gândind că-s scrise după viaţă,
Dar te-amăgeai aşa mereu-
Umblând cu visele prin ceaţă!

De sentimente nu mai spun
C-ai risipit ca un nabab,
Că-aveai un suflet de nebun-
Şi mare cât un baobab!

Şi risipind mereu avutul
Ajuns-ai şi tu la strâmtoare,
Căci toate ţi s-au dus ca vântul-
Să vezi şi viaţa ce chip are!

S-au depărtat cu toţi de tine
Când n-ai avut ce să mai dai,
Şi-n loc să îţi auzi de bine-
Numai batjocură primeai!

Acei pe care-i ajutaseşi
Abia de te mai cunoşteau,
Că nu prieteni câştigaseşi-
Ci doar duşmani ce te loveau!

,,Amicii''îţi zâmbeau stingheri,
Dar pe la spate te bârfeau,
Căci deveniseră hingheri-
Şi ca pe-un câine te-ncolţeau!

Vedeai acum o altă viaţă,
Cum nu credeai că poate fi,
Ce-ţi lua o pânză de pe faţă-
Şi nu o mai puteai iubi!

Nu ai mai fost bun de nimic
Decât să îţi primeşti osânda,
Căci totul devenise mic-
Şi în cădere-ţi fu izbânda!

S-a pustiit totul în jur,
Şi pustiire fu şi-n tine,
Căci viaţa-ţi devenise ciur-
Din bunătate şi iubire!

Şi poate numai Dumnezeu
Ţi-o mai fi plâns cumva de milă,
Când tu te chinuiai în greu-
Ceilalţi doar te priveau cu silă!

De te-ai salvat sau nu din moarte
Doar Sfântul Duh poate mai ştie,
Sau poate încă stai în Noapte-
Şi-mi picuri lacrimi...pe hârtie!

Vasile Neagu-Scânteianu




Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream