Mintea din urma , ne fie dintai de Anna Nora Rotaru

MINTEA DIN URMĂ, NE FIE DINTÂI...

Motto : Ce-ai vrea să faci la urmă, fă-o dintâi,
Bucuriile de-aduni, pune-le de căpătâi...

Viața m-a-nvățat s-o cercetez bucată cu bucată...
Pe cât cred c-am putut, am evitat calea abruptă...
Și-aș zice că, într-un fel, cu mine-aș fi împăcată,
Cât bine, rău făcui, nu știu, de le-am la judecată,
Dar, conștiința mea, mereu pe muchie de luptă,
M-a istovit, de vlagă suptă...

De multe ori simții, că seva de la rădăcini e-uscată...
Că, parcă șubred calc, gata de-a cade în bulboană...
De-mi mai-nmugureau fiorii, mă pitulam înfricoșată
Lăstarii dorului lăsându-mi, de sânge inima secată
Și, ce câștigai la urmă toată, din lauri vreo coroană ?
La goana vieții campioană ?

Drept să spun, pe calea ei, n-am alergat, am ațipit...
S-a-nchis pleoapa-n somn adânc, lenevit pe geană...
Un "Nu se cuvine", ce trebuie și ce nu, m-a cotropit,
De judecata de apoi, m-am temut sau, m-am pripit,
Lăsându-mi clipe să mi se spulbere, ca de pomană,
Neștiind să prind viața de sutană...

Și-acum, aș vrea să pot să-ntorc anii fragezi înapoi,
Cu mintea de acum, oprind piedici, dând din coate...
Să smulg din pomul vieții, fructul dulce, să-l despoi,
Sorbind nesățioasă divin nectarul parfumat și-apoi,
Fără teamă de un mâine, cu gândul fără a socoate,
Bucuria s-o-ntrezăresc în toate..

Anna Nora Rotaru