Frumoasă e viața de Cristinel Cristea

Frumoasă e viața

Stau pe terasa gândurilor mele,
Privesc cum se apropie pe scări,
Plouat, sărmanul cititor în stele,
Ce mă crezuse peste mări și țări.

Cum să-mi mai dea răspuns la întrebare,
Eu pe de rost, de-acuma îl citesc,
Previziuni deșarte, amatoare,
Un cititor în stele ce pălesc.

Stau în veranda gândurilor tale,
Tu, care vrei, atât de mult, să știi,
De ce facem concert de pijamale,
Sau ai uitat? Noi am rămas copii.

Așa frumos le aranjează viața,
Chiar dacă nu ai fi te-aș îndrăgi,
Veneai în curtea școlii dimineața,
Și te-am iubit, nu te puteam iubi?

 

Stau pe terasă, lumea-i liniștită                                         
Și parcă-mi amintesc că te-am iubit,
Mi-ai fost, cândva, minune de iubită,
Azi te sfârșești căci totul s-a sfârșit!

Am auzit că e război pe Marte,
Cu josu-n sus e lumea ce te vrea,
Cu cât vei fi în viață, mai departe,
Cu-atât se vor uimi că ești a mea.

Și eu nu am nici zece la purtate
Și nici nu mă consider om citit,
Te-ntreb, din vreme-n vreme, ce te doare
Și parcă-mi amintesc că te-am iubit!

 Cristinel Cristea Alexievici