Marele nimic de Dori Lederer

Marele nimic

De ce m-ai întreba cum e pe-afară
când știi că nu am mai ieșit demult ?
mi-e liniște! mi-e liniștea o boală
și stau închisă-n ea ca-ntr-un mormânt,

pe zi ce trece mă leg și mai tare
de starea marelui acest nimic,
de ce să scriu și cui, câte-o scrisoare,
când nu aș mai avea ce să mai zic ?

și nici să vreau nu te-aș mai ști pe nume,
nici ce adresă te mai poartă-n plicuri,
de ce ți-aș da vreo veste despre mine
și tu de ce te-ai pierde prin nimicuri?

și să ne spunem ce ? verzi și uscate?    și să-nșirăm filosofii copilărești?
când știu c-avem atât: viața și-o moarte,
iar restul, poate-s doar niște povești.

de ce m-ai întreba cum e pe-afară ?
mi-e liniște! mi-e liniștea o boală
cred c-am aflat și eu de ceva timp
că stă ascunsă-n marele nimic.

Dori Lederer