Epilog de Irina Alexandrescu

Epilog

Pe scena asta cu trei cuie-ntoarse
Eu voi juca sublim ultimul act
Și între trei coperți de carte, groase,
Voi reuși și cel din urmă salt!

De trepăduși îmi este viața plină
Și nu mai are loc un alt refren,
Mi-e noaptea avanpost și moartea lină ,
Eu.. care azi ți - am cumpărat un tren!

ȘI-n ziua când te-am omorât în suflet
Am spus că nu există un mai bun mormânt..
Mi-au obosit durerile de umblet
Iar zarzarii și - au smuls crengile - vânt!

Peste un nord și - un sud de astăzi ninge
Și tot va ninge până când albim,
Ne-au amorțit chemările - n cârlige,
Iar noi am reușit să ne murim!

Eu nu te mai iubesc , dar te țin minte           
Și - n mintea mea nu vei muri cândva,
Ne-au fost odată chipurile sfinte,
De azi.. pictam pereți de mucava!

Mergi și îți caută în lumi altă femeie
Acolo unde sunt ogoarele mai verzi...
Eu am găsit în suflet altă cheie,
Iubește iar.. și iarăși o să crezi!

Irina Alexandrescu