Fara podoabe
Așa m-ai cunoscut,
fără podoabe,
păream săracă în haina de
vise
ce învelea clopotul inimii
din ceasul acela crud…
Primeam cu brațele deschise
Lumina care zburda
și striga lumii
cât ești de frumoasă,
Iubire!…
N-ai încăput în mine
și te-ai revărsat
peste pământ și ape,
peste oameni treziți in
dimineți
nestatornici, uneori.
Așa m-ai cunoscut,
fără podoabe,
doar cu tine in suflet,
Iubire!…
Sunt mai aproape de tine
cu o lacrimă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu