luni, 16 martie 2015

Clepsidra de Mugurel Puscas


CLEPSIDRA
Priviţi clepsidra!
Este Viaţa...
S-a terminat nisipul sus
Dar mâini cereşti o vor întoarce,
Va răsări un alt apus.
Priviţi clepsidra!
Este Timpul...
Curgând prin noi amăgitor,
Nu-l vom putea opri vreodată...
E-al clipei, veşnic, călător.
Priviţi clepsidra!
Este Visul...
În miez de noapte, vrăjitor,
N-om şti nicicând de unde vine,
Descătuşând al minţii zbor.
Priviţi clepsidra!
E Iubirea...
Fluturi-femei, muzele-flori
Ne vor împărăţi viaţa,
Cu verde crud şi rouă-n zori..

Mugurel  Puscas 

Ștefan Cel Mare și Vrâncioaia de Vasile Tudorache


Ștefan Cel Mare și Vrâncioaia

Într-un loc frumos ca Raiul,pe un deal bătut cu flori
O bătrână-și ducea traiul,cu ai ei șapte feciori
Un deal unic sub Carpați ce-l bătea vântul și ploaia
Moștenit de șapte frați și de mama lor Vrâncioaia

Cât era ziua de mare ei munceau cu drag și spor
Privegheați de mândrul soare și de ochii mamei lor
Tăiau lemne,coseau iarbă,păzeau oile cu miei
Toți frumoși și puși pe treabă și viteji ca niște zmei

Și-ntr-o seară pe Dumbravă,că așa se cheamă dealul
Se auzea cum vine-n grabă un străin ce mâna calul
Pe un armăsar de rasă un drumeț la trap mergea
Iar Vrâncioaia-n cale-i iasă cu glas stins îl întreba:
-Bună seara măi străine!Ce te aduce pe la noi?
Că aici nimeni nu vine doar ciobanii de prin văi
-Bună seara!Sărut mâna!Peste munți am rătăcit,
am văzut casa când luna de sub deal a răsărit.

Dumnezeu m-a îndrumat se gândi în sinea lui
După ce-a descălecat de pe șaua roibului

-Te rog să-noptezi aici,ești flămând și obosit
îți pun masa să mănânci și un pat pentru dormit
-Mulțumesc de bunătate!Bucuros că te-am găsit!
o să stau aici la noapte am mers mult sunt obosit

După ce intră pe ușă,încă odată-i dă binețe
și-o întreabă pe mătușă:
-Singură la bătrânețe?
-Nu sunt singură să știi!Sunt aici cu Dumnezeu!
și cu ai mei șapte fii ce mi-s sprijin dragul meu.
-Da feciorii nu-s acasă?O întreabă iar străinul
-O să vină sunt la coasă,de trei zile clădesc fânul
sănătate să ne dea Bunul nostru Dumnezeu
căci în rest avem de toate,nu ne plângem că e greu.
Șapte fii am legănat,i-am crescut cum am putut
căci pe soț mi l-a luat Dumnezeu de la-nceput.

După ce s-a ospătat și vre-o oră au vorbit
Calu-n grajdi el și-a băgat și apoi a adormit

Pe cărări cu iarbă deasă,la un ceas târziu în seară
Fiii babei vin acasă,zarvă mare fac pe afară
Vrâncioaia i-a înștiințat când în casă au sosit
Că la ei a înoptat un străin ce-a rătăcit

-Doarme un străin la noi,dragii mei a rătăcit
pe un cal roib urca din văi era tare obosit

Au dat roată la o masă Domnului au mulțumit
Bucuroși că au în casă pe drumețul obosit
Când fac patul să se culce și pun hainele în cui
Văd o sabie cu cruce la capul străinului
Fir de aur strălucea,pe mantaua lui domnească
Și o biblie pe ea pe un scaun la fereastră

-Este Ștefan Domnitorul!Zice unul dintre frați
nimeni n-a mai pus piciorul,plin de aur prin Carpați
uite are buzdugan,are-o biblie și-o cruce
e Voievodul Ștefan!Ce-a pățit?Unde se duce?
Spune unul:
-Dimineață să-ntrebăm pe domnitor,
să-i dea mama vre-o povață poate-i e de ajutor

Auzind tot ce-au vorbit,Ștefan Vodă se trezește
salutând de bun găsit și apoi le povestește:
-Fii mei eu sunt Ștefan,am venit peste Carpați
m-a învins al meu dușman,ajutor vă cer să-mi dați

-Am pe lume șapte fii,de îți sunt de ajutor
iai cu tine-n bătălii chiar de o să-mi fie dor

Mulțumit de ajutorul pe care il dă bătrâna
Spune Ștefan Domnitorul arătând spre munți cu mâna:
-Mergeți faceți oaste mare șapte munți o să primiți
unul pentru fiecare veci de veci să-i stăpâniți
Mergeți prin satele voastre de prin munți dealuri și văi
vreau să facem mare oaste să-i distrugem pe călăi

Au umblat o săptămână
Au strâns sute de voinici
Lați în spate și în mână
Aveau săbii mari și furci

Cu un buzdugan în mână
Ștefan cu fiii de mocani
Intră în tabăra străină
Și-i nimici pe-ai lui dușmani

Apoi feciorii babei s-au întors acasă
Numele lor la șapte sate au pus
Și azi pe deal mai sunt vrânceni la coasă
Și încă mai e casa babei sus.

Vasile Tudorache



Alba ruga de Volodea Gavril


Albă rugă

Când osândiţi de viaţa,grea,obidită,
Sărmani împovăraţi,plini de teamă,
Bat cu decenţă,sfioşi,la uşa aurită,
Încastrată în ziduri reci de alamă,


Deschideţi sufletul curat,fără teamă,
Au inimile slăbite,plini de lumeşti nevoi,
Speranţă ultimă trăită rece pe o lamă,
Să-i scoatem o clipă din fadul noroi.


Au lacrimi pure,stinse,de cleștar amar,
O viață trudită -n sclavie,muncă în zadar,
Departe de ifose aurite în negrul caviar,
Sunt nevoiașii albi ai sorții cu inima altar.



Volodea Gavril Ploiești 16 03 2015

In ou de Vasile Neagu-Scânteianu


În ou...

Adolescent fiind eu mă rugam...''de-o maică'',
Cu lăcrimarea vieţii-dintre deşertăciuni-
Să mă mai nască odată,de Drăgaică-
În ritualul vechi,rămas de la străbuni!

Era prea multă jale şi chin şi disperare
Ce adunam în mine,cu sufletul tăcut,
Că numai printr-o moarte şi noua ei născare-
Puteam să mă mai vindec,s-o iau de la-nceput!

Dar ea nu-nţelegea:nici ruga,nici chemare...
Şi doar mă dojenea,mă mângâia tăcută,
Ori mă-ndemna,în cărţi,să-mi aflu alinare-
Zâmbind misterios, în transă,ca o sfântă:

,,Nu pot să te mai nasc nici eu,a doua oară,
Dar nici ca să te las să mori,nu mă îndur...
Tu eşti frumos şi-aşa,născut în Primăvară-
Ai sufletul curat,dar trist...asta ţi-o spun!

Haide,ridică-te,nu rătăci prin Noapte,
Zâmbeşte larg vieţii şi-n tine te-nsenină,
Eu ştiu că poţi să treci zâmbind şi peste Moarte-
Că o să-ţi vină ziua s-ajungi şi la Lumină!''

Schiţam şi eu un zâmbet,ca unui vis târziu...
Că eu simţeam în mine că-s rupt şi sfâşiat,
Şi viaţa îmi curgea ca apa prin pustiu-
Şi nu găseam puterea să lupt cu-adevărat!

Treceau şi ani şi viaţă amanetaţi bizar
De-o soartă neştiută şi grea...ca un blestem...
Şi tinereţea mea se risipea-n zadar-
Şi stam închis în mine cum stă ariciul...ghem!

Simţeam un frig cumplit,sub cer de indigou:
Nici soare nu era,nici stele şi nici lună,
Doar frigul mă strângea cum coaja unui ou-
În care mă clocea...o Pasăre străbună!


Vasile Neagu-Scânteianu

Acorduri de gand de Calinescu Maria

Acorduri de gând

Apleacă-te, culege roua dimineţii,
Strecoar-apoi ca mir pe gânduri abătute.
Cu puritatea lor dă girul frumuseţii,
Dă culoare vieţii, pe căile nevrute.

Priveşte-mă tăcut cu ochii plini de doruri,
În pacea-nfiorată să-ţi spun că te iubesc,
Când se-nchină cerul cu sfintele-i onoruri
Să uit de ce a fost, să simt iar, că trăiesc.

Rupe din tăcere, din văluri de tristeţe,
Fă din lumea mea, o lume visătoare!
În lainice chemări strecoară frumuseţe,
În muzicile nopţii, tu fă-mă dansatoare.

Lasă-te furat de-acorduri, de vioară,
La care-ţi voi cânta o viaţă-ntreagă, eu.
Traieşte pentr-o clipă, ani de-odinioară,
Apoi să ne dorim… soarta lui Prometeu.


Calinescu  Maria  

Exista de Ion Apostu


Există

Indubitabil faptul că tot ce-atingi există
Şi ce atingi cu mâna e-o formă de real!
Adevărată-i seva ce duce spre…aristă
Făcând să pară câmpul aproape ireal?


Incontestabil faptul că tot ce vezi există,
Lumini şi umbre şterse sau ţipăt de culori!
Aşa-i că viaţa este… suprema coloristă,
Pictând selena noaptea şi soarele în zori?

De netăgăduit e faptul c-aromele există,
Miresme ce ne scaldă în râuri de parfum!
Aşa-i că uneori simţi iz de…cazuistă
La omul care-apare în calea ta, pe drum?

Neîndoios e faptul că gustul chiar există
Spre-a gurii desfătare cu preţios nectar!
Aşa-i că nu îţi place ce-ţi zice-o…cupletistă
Când sensul celor spuse îţi dau un gust amar?

Neîndoielnic este că ce-auzim există,
Ne place-o melodie, plutim până în rai!
Aşa-i că doare vocea ce urlă şi insistă
Să dai totul din tine…că ai sau că nu ai?

Există ceva, oare, ce nu-i obiect de-atins,
Ce ochii n-or să vădă dar isc-atâta plâns?
Parfumul inodor şi totuşi… mai distins
Decât orice esenţă şi gust din fructe strâns?

Iubirea este-aceea ce nu-i obiect!… Există,
Pândind la colţul vârstei, loveşte pe ascuns!
Să-ncerci să fugi de ea…vei fi victimă tristă,
Un suflet c-o-ntrebare ce n-a găsit răspuns!


Ion Apostu – 15.03.2015


duminică, 15 martie 2015

Sah de Sandu Cătinean


Şah

În seara-aceasta, scumpa mea regină
Chiar dacă pierd, te-oi invita la cină
Din cele şaişpe tu-mi eşti cea mai dragă
Ce mult te-ador, oricine-o să-nţeleagă


Desigur, regele-i o piesă importantă
Şi cât nu-i mat, partida-i amuzantă
Numai că el, doar stă şi te priveşte
Regina mea, nu cred că te iubeşte!


Dar regele, orice-am să spun, e rege
Menirea lui, în joc de şah, e lege
Acum desigur, multe discutăm
Dar jocul, ăsta e! Pe rege-l apărăm!


Am să încerc să nu mai pierd nebunii
Aceştia doi, sunt preferaţi de unii
Dar eu, cinstit să fiu, de-ai întreba
Am să-ţi răspund, pe cai i-aş preschimba


Pe turnuri n-am să spun că nu-i iubesc
Dar astora, doar regii le vorbesc
La colţul lor, aşteaptă mult prea mult
Dar la final tot schimb, pe un pion incult


Partida nu-i prea grea şi recunosc
În jurul meu eu simt, deja un iz de mosc
Iar partenerul meu, îmi pare alarmat
Nu mai durează mult şi regele-i fac mat


Regina mea, nu pot s-accept refuz!
După-o partidă grea, doar regele-i mofluz
La frac şi papion am să mă-mbrac
Iar de dansat dansăm, un vals austriac...



Sandu Cătinean - din Bontida

sâmbătă, 14 martie 2015

O clipa de ratacire de Franko Sicra


O clipa de rătăcire

De unde vii tu val, pribeag şi călător, 
Din ce ţinuturi poposeşti la mine, 
Din care zări purtat de dor, 
Te odihneşti în ape cristaline?


"Eu vin din largul zărilor albastre,
De-acol unde pământul ,cerul îl sărută,
Şi port pe braţ ,buchet de vise-a voastre, 
Şi cântecul de dor, ce inima frământă.


Îmi cânt poemele în faptul serii, 
Ce scrise-au fost, pecete-având de lacrimi, 
De cei cunoscători de clipele durerii, 
Şi sufletului sfâşiat de patimi.


Îţi port şi ţie ...din nesfârşita zare, 
Icoana unei zâne ce gândul ţi-a robit,
Îţi port cuvântul ce inima îi doare ,
Şi plânsul ochilor, în zare pribegit. "


Offf... val pribeag... tu...val pribeag... 
A tale lacrimi în suflet mi-au pătruns, 
Au răscolit în mine, al timpului vechi cheag, 
Şi dorul de fiinţa, acum de neatins.


Mie dor.... mie dor de al ei zâmbet, 
Mie dor de ochii care râdeau în soare,
Mie dor de glasul ce îmi cântă-n suflet,
Secundele uitării al clipei ce nu moare.


Mi-e dor de glasul care râdea la soare, 
În dimineţi sărutul florilor fără de vină ,
Sorbind nectarul nopţii care moare, 
Din cupa crinului care renaşte în lumină.


Mi-e dor fiorul să-l mai simt, privind la stele, 
În nopţile visărilor în doi... 
Cu suflet tremurând, visam să fim în ele, 
S-avem un infinit doar pentru noi.


Privesc şi-acum la cerul plin de stele, 
În nopţi stând singur.... abătut... 
Zadarnic caut... tu nu eşti printre ele, 
Pustiu e totul.... şi tăcut....



Franko Sicra 
Ravenna 
14.03.2015

Lasa-ma sa intru de Anna Nora Rotaru

LASĂ-MĂ SĂ INTRU

Deschide-mi ușa casei tale, iubite, 
În prag te-aștept și-mi este frig! 
Cu inima-mi frântă,sentimente ciobite, 
În zadar te caut și neîncetat te strig.


Umezeala -n oase încet mă pătrunde, 
La fiece zgomot ființa-mi tresare. 
Luna cade-n valuri,încet se ascunde, 
Iar crapă de zi,iar soare răsare


Si eu stau acolo, pe prag neclintită, 
Cu lacrimi amare,tremurânde-n pleoape. 
Nu mai-nțeleg de ce-s osândită, 
Departe să-ți fiu și-atât de aproape .


Afară-i mânie,valurile-s răzvrătite, 
Hai, trage zăvorul ruginit de la ușă! 
Aripile-s ude,mi le simt ostenite, 
Cu tine să le-usuc,scormonind în cenușă!


Jăratecu-ncins să-l privim amândoi, 
Flăcările calde să ne joace pe frunte. 
Firul vieții să-l depănăm spre-napoi, 
Copii visători cu tâmple cărunte...


Anna  Nora  Rotaru 


Sunt de Camelia Cristea

Sunt

Sunt pasul de furnică-n lume 
Şi-mi duc poverile aşa cum pot,
Îmi las cuvintele să se cunune 
Cu razele de soare la un loc.


În piept am inimă de carne 
Şi-o simt cum plânge uneori,
Când un cuţit de vorbe grele 
Îl răsuceşte până-mi dă fiori.


Simt liniştea oceanului în adâcuri 
Şi greutatea muntelui în rugăciune, 
Ţin macii îmbujoraţi în palme 
Să nu-i strivească răul de prin lume.


Sunt trilul păsării voioase 
Ce a văzut seninul de cu zori, 
Şi-n zborul ei a scuturat angoase,
Pe aripi port lumini de visători!


Sunt solul ce aduce pace, 
Razboaiele în lanţuri le convoc,
Sunt ziditor în sfere luminoase
Şi mă înalț firav...!Pe scară urc cât pot.


Vol. "Ferestre deschise"



Camelia  Cristea 

Plugarul de Lucica Forfota

Plugarul

Miroase a fum ce vine de pe luncă
Şi-a bălegar din colţul grajdului,
Nori groşi de fum pe uliţă ridică
Căruţele ce s-au pornit la drum.


Ogorul,este împânzit de lume
Cu greble şi cu furci la curăţat,
Se-mprăştie gunoiul se arde mărăcina
Se pregăteşte ţarina de-arat.


Cu plugul şi cu grapa între loitre,
Cu sacul plin de aur mărgelat,
Pornit-ai astăzi la arat, plugare
Pornit-ai la arat şi semănat.


Cu mâna aspră,plugu-l ţii de coarne
Înfingând lama cât poţi de adânc,
Răstorni cu grijă,brazdă după brazdă,
Şi vezi, cu ochii minţii sămânţa răsărind.


Întorci plugul,scuipând bătătorita palmă
Strigând calului, îndărăt s-o ia
Priveşti la brazda prospăt răsturnată 
Visând la roadele ce vor ieşi din ea.


Ogorul reavăn cu miros de floare,
Începi cu-ndemânare de zor a-l semăna
Scoţând din traista,la război tesută
Mărgăritare,care rod vor da.


Amurgul cenuşiu a poposit pe ramuri,
Întorci obosit capul.......cu ochi dilataţi
Priveşti a ta sudoare,ce-i aşezată-n brazdă
Sorbind din glia neagră al dragostei nesaţ.


Lucica .....12.03.2015....Murau Austria.

miercuri, 11 martie 2015

Trup si suflet de Cristina Ciurlan

Trup si suflet

eu,vesnic càlàtor in viata mea
un mozaic, din noapte si culori
ajuns la capàt, mà voi astepta
sà mà adun din cele patru zàri

si-mi voi ierta din poala de pàcate
imbràtisandu-mà duios,la despàrtire
pe-un colt de vis,ràmas la jumàtate
mà voi muta, làsand ca amintire

o clipà, din secunda lungà-a vietii
si-o viatà, cat o lacrimà de rouà
eu si cu mine-n poarta diminetii
privindu-ne in ochi, noi, amandouà.
...
eu te-am iertat, acum si tu mà iartà
noi, trup si suflet, cu aceeasi soartà.


 CRISTINA CIURLAN

Cauta-ti alt om de Amelia Florentina Glava

CAUTA-TI ALT OM

Astazi plec, rau mai doare,
La usa m-asteapta bagajul
Tu esti iubita care n-are
Putere sa-mi puna gajul.

Astazi plec, eu nu te merit
Iubirea mea n-avea soare
Ma doare, dar n-am credit
Pentru o iubire urmatoare.

In mana am doua billete,
In gara m-asteapta un tren,
In inima, doua tormente
De-asa durere, incep sa gem.

Cine poate sa-si imagineze
Cum lacrimile-n disperare,
Ar da orice ca sa vibreze
Iubirea-n sala de asteptare.

Amelia  Florentina  Glava


Nostalgie pe note de Elena Valeria Ciura


Nostalgie pe note

Şi cum te înfioară o vioară-n fapt de seară!!

Vezi doar arcuşul magic pe ştiute strune,
Iar ochii se-auresc de magia toamnei,
Menite să răsfeţe şi suflete s-adune


Tot aurul din soare şi sunetele frunzei,

Darul adus din asfinţit de zile 
Un univers al nostru cu melancolie,
Chemări ritmate-n zori ne-aline.


Fericiţi, nu ştim de-i zi ori este noapte,

Vrăjiţi de armonie, mixajul de-arome,
Închidem ochii, auriţi de ploi din stele,
Trăim tabloul vieţii policrome!


Închideţi ochii şi simţiţi-i vraja!

O mână delicată ne mângâie uşor
Şi-n reveria unei nopţi de toamnă
Ne-nvăluie parfum vetust liniştitor.


Toamnă, doamnă, cu castane pe cărare

Visăm să mai iubim, a câta oară?
Ne întomnăm şi noi, eterne roade,
Şi frumuseţea o lăsăm… să nu ne doară?


 Elena    Valeria  Ciura  

Dorinte fugare de Daniel Luca


Dorinţe fugare

Se-ntorc visele noastre-acasă cu ultimii cocori... 
Noi încă ne citim în ochi dorinţele fugare! 
Trec zilele furate de un apus şi dincolo de nori 
Am aruncat iubirea sub semne de-ntrebare!


Te mai ating, iar stele cad pe mâna-nlăcrimată, 
Tot cerul freamătă în amintirile uitate de-amândoi! 
Nu pot trezi luminile acestei nopţi ca altădată, 
Astăzi, atâtea mări şi-au făcut cuibul între noi!


Zâmbetul tău formal îmi spune c-ai zburat departe, 
Ţi-e frică de secundele oprite-n zările pustii!
De-ai şti că al meu suflet te citeşte ca pe-o carte 
I-ai spune timpului să te trimită-n alte galaxii!


Mă-ntrebi de ce mă uit la tine atât de-ngândurat, 
Las şoaptele prin flori de liliac desprins din vise! 
Odată, el ne vorbea despre-o iubire, dar ai uitat... 
De-atunci şi eu şi tu avem în inimă porţile-nchise!


În lumea ta cu prinţii din poveştile citite 
Eu te-am trimis mereu sperând c-ai să-nţelegi... 
Va trebui să plec acum prin gânduri risipite, 
Lăsându-te, misterul celor scrise, să-l dezlegi!


N-am să mă supăr niciodată de-ai să uiţi de mine, 
De mult eu nu te mai găsesc în primăvara mea! 
Mă uit şi te ating ca pe un nufăr cu priviri blajine 
Ce-a stins un cer cu stele în ochii tăi de catifea!



Daniel Luca 10 03 2015

marți, 10 martie 2015

Ganduri anesteziate de Carmen Simion

Ganduri  anesteziate


Când mă trezesc cu tine-n gând,
mă întreb:
- dacă ți-aș oferi o jumătate din mine,
te-ai îmbăta cu o lacrimă
dăruită în oglinda spartă sub sânul stâng,
sau vrei un întreg aruncat
peste un umăr de sticlă
dospind de iubire și tăcere?!...
Dacă aș face din carnea mea
un teren de instrucție
scăldat fără-ndurare... printre scrâșnete,
m-aș regăsi în tine până la ultimul vers...

Carmen Simion
Eterne nostalgii - 10.03.2015





Imn Soarelui de Vasile Neagu-Scânteianu

Imn Soarelui

Ne-om rostui iar viaţa după soare
Când primăvara va coborî la noi,
Să ne aducă pomii toţi în floare-
Şi cântece voioase prin zăvoi!


Ne-om răsfăţa atunci la soare
Când mugurii luminii vor pocni,
Iar pomii toţi s-or îmbrăca cu floare-
Şi oamenii mai tandri s-or iubi!


Asemenea naturii ce zvâcneşte
Cu sevele în cap orice sămânţă,
Când Soarele pământul încălzeşte-
Şi vieţii-i dă prilej de biruinţă!


El Baba o dezbracă de cojoace
Şi tandru o invită-n a lui horă,
Printre naiade tinere să joace-
Până se schimbă toată ca o noră!


Eu stau cu moşii şi cinstesc
Din vinul vechi pa'ş'patru de pahare,
Şi joacă moşii Căluşul strămoşesc-
Şi bat pământul din bâte şi picioare!


Azi te cinstesc, Mărite Zeu străbun-
Şi îţi închin şi-un imn daco-român!


Vasile Neagu-Scânteianu


Vis de Tamara Gorincioi

Vis


Îţi aminteşti cum alergam desculţi prin rouă,
Iar cerul ne-mproşca cu/argint şi stele,
Dansam nebuni pe vârf de stâncă,
Din ochii tăi faceam mergele…

Era în timpuri ancestrale,
Când zeii erau oameni şi oamenii-zei,
Din flori îmi împleteam sandale,
Din cer şi munte - chipul tău…


Tamara Gorincioi

miercuri, 4 martie 2015

M-a luminat copacul de Lilia Manole

M-A LUMINAT COPACUL...

M-a luminat copacul razelor adînci de soare,
Pe suflet, semn de viaţă, s-a făcut iubirea,

Plutesc în frăgezimea florilor fără culoare,
Te strig, pentru o veşnicie, să-mi fii împătimirea.

Din frunzele destinului, mai rup o amintire,
Ce verde e de dorul, care-mi cade la picioare,
Din ea, te-aleg şi te păstrez, pentru a-mea fire,
Şi inima să-mi cadă, de dorul tău, uşoară ...

Tiparul veşniciei îmi răscoleşte floarea de cireş,
Şi cadenţat se-ndreaptă trupurile noastre, iată,
Către copacul, ce l-am răsădit, fără de greş,
Într-o poiană, cu frunze verzi şi dulci, împerecheată...

Ne ademenesc de sus atîtea raze...Pe ochi răsar-
De bucuria cea divină, se topesc pe buze,
Şi adîncimea lor atît de caldă, şopteşte, linear,
Cîţi paşi ne-au mai rămas, să ne adăpostim
Sub floarea sufletelor noastre, ce cad, de fericire, printre frunze!..

LILIA MANOLE

Sa ma iubesti de Cernat Mirela


SĂ MĂ IUBEȘTI...

Iubește-mă în fiece secundă
Ca-n prima clipă a întâlnirii,
Secunda mea de tine e flămândă...
Îmbogățește-o cu sevele iubirii!


Iubește-mă în fiece minut
Din zori până răsare altă zi,
Minutul tău e orizont de visu-mi străbătut...
Așterne-i blând senin spre a înmuguri!


Iubește-mă în anii cei târzii
Până la ultima adiere, 
Iertări să ne asemene când mă învii
'n eternul părăsirii lumii efemere!


Iubește-mă și-n umbra valului ce va păli
Cu spuma sa arderea pe al nostru rug,
Iar sori efervescenți în univers s-or prăbuși
Când infinitul ne va risipi scânteile-n ecou prelung...


Cernat  Mirela  1 martie  2015


Plange ora , plange ceasul de Flori Gomboş

PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL

Plânge ora,
plânge ceasul,
în secunda
tremurată.
Nu ştii?
Înalţă-te pe
stâncă,
să simţi
timpul
în care
ne-am rătăcit
demult.
Azi,e doar
ecoul amintirii
încremenit
într-un bulgăre
de viaţă
ce se trece
în tăcere,
dinspre
mai demult,
spre
tocmai când...
plânge ora,
plânge ceasul,
în faţa
veşniciei.

Flori Gomboş

Soapte de Anatol Covali


Şoapte

În braţe inima mi-o strâng
şi îi şoptesc tandre cuvinte:
Nu te speria când vezi cã plâng
şi bate toba înainte.


Nu bãga-n seamã cã mã-nfrâng
cei care-îşi fac din mine ţinte.
Tu lin foşneşte, ca un crâng,
şi nu-ţi ieşi nicicând din minte.


Zâmbeşte-mi când mã vezi nãtâng
nereuşind sã fiu cuminte,
pornind la drum cu pasul stâng,
sfidând ale ursitei flinte.


Ştiu cã adeseori te frâng,
dar nu-nceta sã fii fierbinte
şi dã-mi rãgaz ca sã mã strâng
din risipiri, cu luare-aminte.


Anatol Covali

Ochi de femeie de CrisTian


Ochi de femeie

În ochii ei se vede marea. 
Tot Universul meu e-n ei; 
O mare liniștită ca răbdarea 
Din sufletul unei femei.


Văd chiar și bolta plină de mistere, 
Cu aceleași nuanțe colorată 
Și galaxii întregi de stele, 
Ce o-asortează ca pe-o nestemată.


După doar câteva secunde 
Îi pot vedea copilăria-ntreagă, 
Cu inocența vârstelor trecute 
Și clipele ce de trecut o leagă.


Un curcubeu e gata să apară, 
E zugrăvit precar, în linii vagi. 
Imaginea-i acum mai clară: 
E grija ei pentru cei dragi.


Mai văd frânturi de fericire 
Ascunse printre răni mai vechi. 
Dar și durerea stinsă cu iubire 
O pot vedea în ai săi ochi.


Și-aș sta așa o zi întreagă, 
Să tot descopăr altele mereu, 
De n-ar muta privirea, rușinată, 
De străinul insistent care sunt eu.


CrisTian Ianuarie 2015



duminică, 1 martie 2015

Ai coborat de Franko Sicra

Ai coborât....

Ai coborât în viaţa mea,
Precum un înger de lumină,
Mi-ai dat totul peste cap în ea,
Dându-mi să beau din dragostea-ţi divină.

Cu ochii tăi mi-ai luminat,
Unghere ce credeam întunecate,
Şi glasul tău m-a îndrumat,
Să calc cărări mai luminate.

Când greu mi-a fost şi am căzut,
Cu braţul tău plăpând,
M-ai ridicat...m-ai încrezut,
M-ai ajutat să merg râzând.

La tin privesc şi-acum uimit,
Te văd ...a crede nu îmi vine ,
Un înger ce din cer venit,
Poate iubii un muritor ca mine.

Mi-ai pătruns în suflet...şi-n simţiri,
Icoana ta e peste tot în mine,
Sunt robul tău,de-acum şi până-n nemuriri,
Iar tu eşti totul pentru mine.


Franko Sicra 

Legende de martisor

" Legenda mărţişorului


Martisorul este o sarbatoare traditionala romaneasca veche de peste 8000 de ani si a fost sarbatorita inca de pe vremea getilor. Martisorul celebreaza sosirea primaverii si renasterea naturii.
De martisor fetele si femeile trebuie sa poarte fire lana rosie si albe, pentru sanatate, noroc si un an nou bun.
In vechiul calendar al romanilor, in ziua de 1 martie se sarbatorea Matronalia, ziua lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.
La noi insa, martisorul reprezinta simbolul primaverii si al revenirii la viata, este un simbol care aduce credinta, optimism si veselie. In folclorul romanesc, exista mai multe legende despre martisor si aparitia lui in randul sarbatorilor.

Lupta dintre bine si rau



Un mit al poporului român cu privire la mărţişor povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de preafrumoasă fată.
Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui.
Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire.
Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată.
A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă.
Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata.
Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ.
A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse.
Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii.
Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie.
Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta primăverii cu iarna
Conform unei legende populare, in prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat cum, intr-o poiana, intr-o tufa de porumbari, de sub zapada rasare un ghiocel.
Ea a hotarat sa-l ajute si a inceput a da la o parte zapada si a rupe ramurile spinoase. Iarna, vazand aceasta, s-a infuriat si a chemat vantul si gerul sa distruga floarea.
Ghiocelul a inghetat imediat.
Primavara a acoperit apoi ghiocelul cu mainile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza maracinilor.
Din deget s-a prelins o picatura de sange fierbinte care, cazand peste floare, a facut-o sa reanvie. In acest fel, Primavara a invins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sangele ei rosu pe zapada alba.

Martisorul Babei Dochia


O alta legenda spune ca atunci cand se afla la pascut cu turma sa de oi, Baba Dochia a gasit o para.
Dochia a legat para cu un fir de ata pe care l-a aseazat pe desaga sa.
Ziua in care Baba Dochia a gasit para era prima zi a lunii martie. Se spune astfel ca Baba Dochia a fost prima persoana care a purtat un martisor.
Martisorul semnifica astfel prima zi de primavera, momentul in care intreaga natura revine la viata si apar primele flori, ghioceii. Martisorul realizat dintr-un fir alb si unul rosu este un pandantiv care aduce noroc, sanatate si fericire.
In unele zone, de martisor nu se lucreaza pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care va trimite iarna si frigul inapoi.
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer.
Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor.
Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.
La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare."
sursa :internet  


Sunt steaua ta de Carmen Rodica Norocea

Sunt steaua ta

Mă ține în palma ta cu milă,
Eu sunt o mica stea din cer căzută
M-ai prins în noaptea cea senină,
Când nu știam de ce am fost pierdută.


În mâna ta mă simt în siguranță,
Îmi dai putere să traiesc
Alături lângă tine am speranța
Și știu ca nu voi înceta să te iubesc.


N-aș fi crezut că departarea
Îmi va aduce cu noroc
Un suflet tandru spre uimirea,
A multor stele care stau pe loc.


Mă simt o minunată stea în lume
Sunt steaua ta cea norocoasă,
Să nu-mi dai drumul niciodată
Să mă iubești cu inima curată!


Carmen  Rodica  Norocea 

Asculta Romantic cu Armonie si Bucurie

Romantic cu Bucurie si Armonie.post pe care il poti asculta direct pe unul din linkurile de mai jos : Radio Station Links: 18816515240.radiostream321.com 18816515240.listen2myshow.com 18816515240.radio12345.com 18816515240.radiostream