VOI SCRIE PE ZĂPADĂ
Îţi scriu pe zăpada unui februarie din an îndepărtat,
gândurile s-au prelins în cuvinte, oare, a câta oară?
de dragul tău, nu voi lăsa niciodată clipa să moară,
ţi-am fost drumul printre iluzii şi unde m-ai aşteptat.
Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri,
simţim şi azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri,
la tine şi tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii,
cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii.
Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre de stele,
ne cunoaşte de când respiram prin gesturile rebele,
am strâns rând pe rând la piept priviri din dimineaţă
şi cum am promis demult, ţi le voi dărui în altă viaţă.
Am împărţit cândva iubirea, i-am rămas pe veci datori,
fără să ştim că tăcerea o să ne-ngroape, nemuritori,
ai zidit cu şoapte clipa din templul unde şi azi trăiesc,
iar în fiecare februarie, voi scrie pe zăpadă: Te iubesc!
Maria-Ileana Tănase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu