O-NTREAGĂ PRIMĂVARĂ
Altă primăvară-n calendar şi prin ramuri de copaci,
bobocii sidefii plesnesc în portocalul din grădină,
pe umbra unui gând amintirile lovesc ca o grindină,
şi nu-nţeleg de ce, cuvintele se ceartă când taci ?
Nopţile reci de priveghi mă-nvelesc cu dorul de tine,
n-ascund, din prea multă iubire te-am zidit în cuvânt,
să te pot rosti când sufletul naşte iar durerea revine,
şi pe cărare de gând să te culeg din fuioare de vânt.
În tot acest pustiu plăcut, pe drum e slobodă tăcerea,
doi pelerini ce-şi poartă la margine de viaţă durerea
şi miraţi că nu găsim puntea ce leagă două destine,
când în fiecare noapte-ntinzi aripile minţii spre mine.
Plesnesc mugurii -perle sidefii, prin ramuri de copaci,
dorul meu nevinovat înfloreşte-o-ntreagă primăvară,
şi-alai de fluturi înalţă curcubeul după ploaia de vară,
chiar dacă taci, ştiu că-ţi pasă, îţi lipsesc şi mă placi.
Maria Ileana Tanase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu