În vorbe nerostite stau stinghere gânduri,
Se mai aud tăcute printre nescrise rânduri,
Timide stau pe buze fără aripi,mute,dalbe,
Deși în râuri ar vrea să curgă,vii cascade.
Lanțuri negre grele,reci,amarnic ferecate,
Le pun zăbală,trăiesc în beznă de lăcate,
Adesea plâng,prea văduvite de lumină,
Și caută îndoielnica,presupusa lor vină.
Stol de cocori închiși așteaptă tainic zborul,
Să vină cineva,ceva,să taie greu zăvorul,
Și atunci eliberate,se vor roti spre soare,
Iar fără vie,puternică chemare,se vor topi
aiuritor în zare.
Volodea Gavril Ploiești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu