Și îngerii mai plâng câteodată. de Violeta Sârbu

Și îngerii mai plâng câteodată...

Și îngerii mai plâng câteodată
Cu dureri care nu au cuvinte,
Dar visele lor, nu mor niciodată
Sunt ca și dragostea de părinte.

Și stelele mai cad câteodată,
Dar se preschimbă-n coroane de flori
Și fac lumea aceasta, minunată
Aducând parfum de viață în zori.

Și frunzele mai cad câteodată
Într-un covor ce inspiră poeții,
Dar schimbarea lor e fermecată
În ciclul etern din lanțul vieții.

Și visele mai cad câteodată
Transformându-se-n realitate,
Iar cursul vieții se schimbă-ndată
Pe-un drum al iubirii-n eternitate.

Și oamenii mai plâng câteodată
Cu lacrimi care se-ascund în mister,
Dar niciuna nu va fi uitată
Căci ele-s lumina de înger din cer.

Autor: Violeta Sârbu