Și îngerii mai plâng câteodată. de Violeta Sârbu

Și îngerii mai plâng câteodată...

Și îngerii mai plâng câteodată
Cu dureri care nu au cuvinte,
Dar visele lor, nu mor niciodată
Sunt ca și dragostea de părinte.

Și stelele mai cad câteodată,
Dar se preschimbă-n coroane de flori
Și fac lumea aceasta, minunată
Aducând parfum de viață în zori.

Și frunzele mai cad câteodată
Într-un covor ce inspiră poeții,
Dar schimbarea lor e fermecată
În ciclul etern din lanțul vieții.

Și visele mai cad câteodată
Transformându-se-n realitate,
Iar cursul vieții se schimbă-ndată
Pe-un drum al iubirii-n eternitate.

Și oamenii mai plâng câteodată
Cu lacrimi care se-ascund în mister,
Dar niciuna nu va fi uitată
Căci ele-s lumina de înger din cer.

Autor: Violeta Sârbu

Noi suntem daci de Elena Caruntu

...NOI SUNTEM DACI...

Nu suntem pietre pe Columnâ
Nici hoarde , râtâcite in pustiu,
Noi suntem taine in a vietii, urmâ,
Si suntem daci din tatâ- n fiu!

N- am cotropit un petic de pâmânt,
N- am ridicat o sabie, vreodatâ
Decât sâ apârâm ce- i sfânt
Credinta ne- a fost flamurâ , curatâ.

Nu vrem frumosul unor naţiuni,
Nici legea lor nu vrem s- o stim
Noi suntem daci si bravi , români,
Si tara noastrâ vrem s- o ocrotim!

Oricine incearcâ sâ dezbine
Sâ steargâ a istoriei filâ
Sâ nu ne spunâ frate sau vecine,
Câ- i vom zdrobi fârâ de milâ!

Noi suntem daci din neam in neam,
Si vitejia ne - a fost scut,
Nu vrem exemplu pe Traian
Sâ ne mândrim cu un trecut!

Caruntu  Elena 

Un coltisor de rai de Camelia Cristea

Un colţişor de rai

În cupele albite, trei crini adună mirul

Când cerul îşi desface în taină patrafirul,

Iar busuiocul verde se-aprinde la icoană

Prin jertfa Ta supremă se vindecă o rană!

Un orb prinde Lumină în inimă şi plânge

Pe cruce vede Cristul şi lacrima-i de sânge,

O Maică îndurerată jeleşte lumea toată

Prin ruga ei aprinsă am fost şi eu salvată!

Izvoarele ţâşnesc chiar şi din piatră seacă

Să potolească setea şi lumea cea posacă,

Gheţarii se topesc şi se prefac în pâine,

Un bob a încolţit în liniştea din mâine...

Pescarii Tăi de Oameni aruncă iar năvodul,

Când marea-i liniştită îşi dă ofrandă rodul

În două se desface şi îţi sărută pasul,

Pioasă-i şi supusă când îţi aude glasul!

Furtunile ascultă când porunceşti să tacă,

La talpa Crucii Tale chiar frunţile îşi pleacă

Şi înfloresc narcise, bujori şi lăcrămioare

Ţes un covor de flori să-Ţi pună la picioare...

În clopot şi în toacă îţi auzim chemarea,

Ne lepădam de griji, sfidăm îngrijorarea

Şi ne îmbrăcăm în haina Luminii ce ne-o dai

Am prins în suflet pace şi-un colţişor de rai!

 Cristea  Camelia

Pentru o clipa de iubire de Ion Apostu

Pentru-o clipă de iubire

Pentru-o clipă de iubire, am să-mi pun viaţa zălog,
De nu pot să frâng un mijloc, la ce bun să pot trăi?
A trăi, poate oricine, chiar de-i ciung sau de-i olog,
Dar şi ei, bătuţi de soartă, fost-au sclavi... în a iubi.

Pentru-o clipă de amor, dau din restul meu de viaţă,
La ce-mi foloseşte restul, de nu pot să mă înfrupt?
De ce să mănânc amarul, când e timpul de dulceaţă,
Nu-i mai lesne pe potecă, decât pe un drum abrupt?

Pentr-un bob de dragoste, dau tot sterpul timpului,
Pentru ce-s zilele bune… doar pentru a face umbră?
Decât mult şi făr’ ce-mi place, vreau puţinul gândului,
Ori la stânga, ori la dreapta, fără stare de penumbră.

Pentr-un strop de fericire, voi jertfi din clipe moarte,
La ce bun să fiu un nume...de nu-s plin de o simţire?
Mă deschid spre cele dragi şi-mi las inima să poarte,
Tot blestemul sau păcatul… pentru-o clipă de iubire.

Ion Apostu - 11.08.2015

Amintiri de Luca Daniel

AMINTIRI

Anii au trecut că gândul
Peste tinereţea mea,
Acum las în vers cuvântul
Şi o lacrimă pe-o stea.

De iubiri n-o să mai spun
Au venit si au plecat
Printre zboruri de lăstun
Sufletul mi l-a-ngheţat.

Pe cei dragi nu-i mai găsesc,
Au plecat în altă parte,
Azi... degeaba îi iubesc...
Sunt atâta de departe!

Prietenii s-au dus în lume,
Nu mai ştiu nimic de ei,
Prin oraşe cu alt nume,
Zboară florile de tei.

În căsuţa aplecată
Suflă vântul fericit,
Nu mai e că altădată
Când eram de flori iubit.

A fugit copilăria
Pe drumeagul dintre vii,
Plânge-n frunze păpădia
Strigând toamnele târzii.

Luca Daniel 15 08 2015

Relevare de Dori Lederer

RELEVARE

Eu nu cunosc iubirea pe nuanțe,

Eu pot muri iubind sau pot pleca,

Nu cânt doar câte-o strofă din romanțe

Pot da nimic, sau pot da viața mea.

Eu nu cunosc un drum pe jumătate

Deși mă tem s-ajung la câte-un capăt,

Eu pot iubi adânc, până la moarte

Dar cer ca visul să nu fie searbăd.

Eu nu-mi duc zboru-n rest de sentimente

Căci mă înalț cu aripile mele,

Eu nu iubesc iubirile absente

Nici nu cerșesc firimituri de stele.

Du-ți mâna acum la tâmplă și învață

Că nu-s numai o mână de pământ,

Și nu încap în colivii de viață

Cu toate câte vreau și câte sunt.

Dori  Lederer

Carul cu boi de Elena Caruntu

Pe drumul câtre casâ, când ziua- I pe sfârsite,

O clipâ de râgaz a trudei implinite

Sub soarele de varâ, arzând a dusmânie

Se intorc tâcuti gândind: Si mâine ce- o sâ fie?

Frumosi cu chipuri blânde, ca cele- a unor sfinti

Asa imi amintesc in suflet pe pârinti

Mereu pe câmp la muncâ, mereu plini de nevoi

Cu mult si cu putin ne- au sâturat , pe noi

Pâdurea era prieten si umbra era casâ

Izvorul tainâ dulce, si iarba de mâtasâ

Si caii buni tovarâsi , copii fârâ de glas

I- au insotit in viatâ, in trapuri ori la pas

Imagine de suflet , icoanâ ca balsamul

Copilârie dusâ, copacul meu si ramul

V- ati prefâcut in dor, un strop de amintiri

Un car cu doi bâtrâni pierdut in asfintiri.

26/07/2015

Picturâ Violeta  Coteanu

Versuri Elena  Caruntu 

Muntele de Camelia Cristea

Muntele

Muntele se pleacă și vine la mine

Cu brazii aprinși într-un verde sfânt

Uite!... Bucuria s-a lipit de suflet

Și-o înalt pe steaguri prinse în Cuvânt!

Muntele acesta a surprins privirea

Când în falduri repezi raul și-l vărsa

Înțeleg se pare, asta-i e menirea

Să străbată lumea, frumosul să-l dea!

Florile de colt au crescut pe stâncă,

Liniștea se cerne peste norii suri,

Iarba-i tot mai verde și pe ii cusută,

Ceru-n ochii tăi e plin de sclipiri...

Muntele acesta a venit la mine

Cu pădurea toată ce-o căra pe braț,

Scară și-a făcut tainic bucuria

Urc câte o treaptă, din mine mă 'nalț.

Camelia  Cristea

Cand durerea altuia ... de Eugenia Mihu

Când durerea altuia...

Ce ți-am făcut, o Doamne!, să-mi dai așa durere,
Să-mi dai durerea lumii, pe toată la un loc?
Căci suferă tot omul în el, și în tăcere,
Eu sufăr pentru lume și-acei fără noroc.

De ce se-acumulează durerea lumii toată
În piept și-n gând la mine, să mă transforme-n rug
Să ard nemeritat și pentru-ntreaga gloată?
De ce nu pot simțirea și gândul să-l subjug?

Mi-e sufletu-n genune pentru o fată dragă
Ce scrie poezie cu vers dumnezeiesc
Iar suferința-i mută, pentru o boală gravă
Mă mistuie ca jarul. Și cum să n-o-ndrăgesc?

Îmi urlă-n cap durerea, mă bântuie tristețea
Pentru o alta, care, destinul a-mbrâncit-o
Și i-a ucis din vise, dar lirica, noblețea
Nu i le poate smulge, doar că...a umilit-o.

De ce, destin spurcat, nu iei vreodată seama
La frumusetea tristă, încătușată-n om,
Și de pe azi pe mâine îl faci să-și ducă teama
Și disperarea cruntă. De ce îl vrei neom?

Destinu-i nemilos și iar își vrea tribut
În altul colț de plai, în altul colț de țară
Și-ncearcă să răpească și să transforme-n lut
Pe cei ce ți-au dat viață, pe cei ce te-nălțară.

Durerea mă încearcă pentr-o fi”nță iubită
Ce nu poate să scrie atâta cât ar vrea
Că timpul o presează și e nefericită.
Și-atât ne e de dragă și-atâtea ne-oferea...!

Durerea toată-a lumii se zvârcolește-n mine,
Să iasă nu mai poate și nu e chip să scap
Dar n-aș putea să neg, să zic că nu mi-e bine
Chiar dacă de necazuri ar fi, și pot, să crap.

Dac-aș știi că le-ai da pace, destin, m-aș îndatora
Și-aș lua numai la mine și durerea altora
Și-atunci poți să mă lovești și din spate și din față
C-am o viață, numai una, un ghem cu puțină ață.

Ața-i lungă sau e scurtă și se rupe când gândește,
Durerea unui prieten din picioare te topește...
Neputința te usucă și nu știi cum să-i ajuți,
Ce să le dai de la tine celor ce-acuma-s căzuți...

Eugenia Mihu
25.07. 2015

Carul mare de Volodea Gavril

Carul mare

Cu ochii obosiţi şi arşi de soarele neîndurător,

Am rătăcit în noapte,privind al cerului covor, 

Steluțe mici,vii licurici,lumini mângâietoare,

Sus spre nord zâmbea duios din Carul Mare,

O stea călăuzitoare,un far ceresc ocrotitor,

Pentru rătăcitorul,albastru noptatec călător,

Încrâncenat pe drumul vieții greu,amăgitor,

Trimite acum lumină caldă,vis mângâietor .

Îmbracă în raze albastre de lumină lină,

Trimite blând în noapte culoarea ei divină,

Furând culori din mândra Aurora Boreală,

Purtând spre Nord visarea în prag de seară.

Volodea Gavril Ploiești 26 07 2015

Ecou de copilarie de Costache Năstase

ECOU DE COPILARIE

Felii de gânduri pigmentate cu multe năstruşnicii

În mintea mea depozitate încă de când eram copii

Îşi cer dreptul la lumina, la expunere în public,

La libertate deplina chiar de stânjenesc un pic.

Copilul cu suflet bun şi cu ochi pătrunzători

Iată mă întreab-acum de ce sunt plin de rigori,

Şi nu mai alerg pe uliţi chiuind din toţi rărunchii

În pantalonaşii scurţi când îmi tot juleam genunchii ?

Oare cine poartă vina că de-acasă am plecat

Cine udă azi grădina, oile cui le-am lăsat ?

Unde-mi este acum şarmul, de ce m-am schimbat pe drum

Devenind, cu tot tacâmul, domnul sobru de acum ?

Sigur, în comportament ţin mereu pasul cu vârsta

Pentru-a nu fi desuet, lucru care m-ar costa

Dar visele ce urmăresc sunt aceleaşi de atunci

Sunt mulţumit când se-mplinesc, copile cu gânduri dulci.

Iar doza de copilărie mă-nsoţeşte-n comportare

Prin prospeţime, fantezie, ferindu-mă de închistare

Ştiu că m-am schimbat şi eu, acceptând ce e util

Dar nu am devenit mai rău, în suflet am rămas copil.

Costache Năstase 26.07.2015

Bunica de Mugurel Puscas

BUNICA

Dor mi-e de tine, bunico,
De liniştea, tihna din vremi...
Adie busuioc şi blândeţe...
Spre timpuri trecute mă chemi.

Dor mi-e şi nu mai încape...
Bucuria ce-a fost va mai fi?...
Dorm în pat bătrânesc iar salteaua-i
Albitură cu fân, stele mii.

Mi-ai vegheat şi surâsul şi plânsul,
Grij-avut-ai în nopţi reci de rai.
( Îmi scoteam picioruşele-afară,
Cu duioase mişcări mă-nveleai).

M-apărai de tătuca sau mama,
Când dojana prea aspră era,
Tare dor mi-e de tine, bunico,
Să te-ntorci doar o clipă, n-ai vrea?....
*******
Pe Dumnezeu să îl aduci cu tine,
Doar tu întreaga viaţa-i fost cu El...
Să-mi spună Domnul ce e rău, ce-i bine,
Să stăm la sfat, noi trei, pe-un prag de cer.

 

Şi să plecăm mai înţelepţi, de mână 

 Eu şi cu dumneata... Iar Cel Divin
Să ne îndrume paşii spre lumină...
Copilaria mea, sfios mă-nchin.

Mugurel Puşcaş

Te-am visat de Bogdan Jundau

Ieri te-am visat...si-n visul meu, erai o stea divina

 Ce mi-o trimes-o Dumnezeu, sa-mi daruie lumina...

 Caldura si amor nespus, cum nu-i la muritori

 Si-n paradis de flori m-ai dus, prin ceruri, printre nori.

M-ai incalzit cu coapsa ta, m-ai racorit cu gura,

 Lucea in ochi-ti lacrima, se-nfiora natura.

 Pamintul s-a cutremurat si marea valuri multe,

 Spre noi in cer a ridicat, vroind sa te sarute.

 Ne-a mingaiat cu valul ei, adus-a si nisipuri

 De aur...ochi-ti de scintei, ne luminau pe chipuri

 Ca soarele palid lucea si se-ascundea de noi

 Doar eu puteam privirea ta, privi...si eram goi

La trup...si-n suflete prea plini, de dragoste si patimi

 Si ne-am iubit asa divini - cum este dat, din datini

 Sa se iubeasc-un muritor, cu stelele divine

 Si te visez si azi cu dor, te-astept sa vi la mine.

 Colea pe munti a inflorit, poiana cu narcise

 Sa vii iubito...negresit, sa ne iubim ca-n vise.

 Ca-n vise de la Dumnezeu, primim porunci divine

 Visam la dragoste mereu, jertfim ce se cuvine.

Bogdan   Jundau 

Pasii de Doina Bezea

Pașii

Pașii tăi ce tainic calcă,

Un mister sau poate-o faptă,

Sting duios tăceri în talpă,

Vrând să le ascundă parcă!

Pașii mici ce calcă-n ropot,

O tristețe-asurzitoare,

Sting durerea ca-ntr-un clopot,

Asurzind-o-n nepăsare!

Pașii cu puteri de înger,

Osteniți de ne-ascultare,

Las-o urmă efemeră,

Printr-o viață care doare!

Pașii tăi prea grei sub tine,

Azi vor șterge poate-un drum,

Vrând ei însăși să-ți aline,

Tot ce-ai prefăcut în scrum!

Doina  Bezea

Puiul si mama de Lucica Forfota

 Puiul şi mama

Păşesc desculţ-n iarba

De rouă dezmierdată,

Privesc Cerul senin

Şi fără pic de pată.

În jurul meu pădurea

Freamătă o poveste

Şi susur de izvor

O-ngână şi doineşte.

Pătrund în umbra-i deasă

Urechea-mi aciuiesc,

Misterul vreau să-i aflu

Şi-n ea mă adâncesc.

Pe muşchiul reavăn,moale

Un vreasc uscat trosneşte,

O ramură se-apleacă

Şi calea îmi opreşte.

De sub un brad bătrân

Doi ochi mari rătăciţi,

Spre mine se întorc

Privind nedumeriţi.

In inocenţa lor

O spaimă se citeşte,

Pe botul mic şi umed

Un tremur se iveşte.

M-apropiu,întind mâna

Să pot i-aş mângâia

Catifelată blană

Şi tremurul din ea.

_Nu fugii şi n-ai teamă

Pui mic de catifea!!!

_Spune-mi unde e mama

De ce nu eşti cu ea?

Ecou de muget surd

Pădurea răspândeşte,

O căprioară cheamă

Puiul ce pribegeşte.

_Hai ,fugi te strigă mama

Dă-i drumul nu mai sta,

Nu o lăsa s-aştepte

Îngrijorare-i grea.

În inima pădurii

O mama puiu-şi linge,

Eu strâng a genei lacrimi

De dor suflet-mi plânge.

Păşesc desculţă-n iarba

De rouă dezmierdată,

Gândind la ai mei pui

Ce-acasă mă aşteaptă.

Lucica Forfotă  Austria

27-06-2015

Oda Bucuriei de Camelia Cristea

Oda  bucuriei

Odă bucuriei cântă un cireș  

Uneori în viață, noi mai dăm și greș,  

Risipim haotic clipe de cleștar  

Ce au fost sfințite cu atâta har.  

Adunăm din cioburi vise efemere  

Și ne îmbătăm cu a lor putere,  

Trecem prin furtuni și ne clătinăm  

Din izvor speranță iar venim să luăm.  

Arborăm și steagul sfânt al împăcării  

Și ne îmbrăcăm cu zdreanța uitării  

Replantăm iluzii, flori și conifere...  

Doar prin încercări mai primim putere...  

Chiar de păru-i nins, visul e îndrăzneț,  

Încă-l văd pe creste cum șade semeț  

Are aripi multe și sunt desfăcute  

În furtuni au fost cu lacrimi cusute...  

Odă bucuriei am să cânt mereu  

Și-am să inventez și un curcubeu  

Peste toată zarva am să las o floare  

Și un zâmbet cald pentru fiecare!  

20 iunie 2015  

Camelia Cristea  

Suflete goale de Volodea Gavril

Suflete goale

Pierduţi adesori şi fără sentimente pure,

Trăiesc azi unii semeni cu fețele dure,

Trăiesc iluzoriu în a scoicii tare cochilie,

Purtând o mască pe chipuri,rece pălărie.

Dar,vai se luptă-n van cu destinul crud,

Nu aud cum cochiliiele încet se scurg,

Nisipul ascunde tainic în recele amurg,

Clepsidra mărunţeşte timpul pururi surd.

Secunde efemere, stinse stele căzătoare,

Uitate într-un sipet zăvorât adânc în mare,

Trec goi în suflet,statui reci de mărgean,

Zidiți în abisale gropi,temnițe negre în ocean.

Volodea Gavril     Ploiești 27 06 2015

Constatare de Aurel Chiorean

Constatare 

Ești liniștea pâinii din covata de lemn, 

dospirea ce urcă poposind în visări, 

jertfirea din rugă, miruiri, untdelemn, 

din ceruri mustiri, răstignind alinări.

Mi-ești îndemn răstignit, așezat în visare, 

urcarea în cuvinte, într-o lume ce vrea, 

din aburul pâinii, iubirea cea mare, 

potopul ce naște, iubirea de stea.

Aș vrea ca să-ți văd din nou răsăritul, 

lumina născută din dor, săptămâni, 

ca umbră încrețită, cu ploi așternutul, 

chemarea scâncită, ce te îmbracă în pâini.

Mi-ești nădejdea din boabe, spre cerul întors, 

un dar din adâncuri, cu cântul în noi, 

din ierburi ivirea cu zvâcnirea în tors, 

tăcerile-ascunse, în cuvintele ploi.

Aurel Chiorean

Leagăn pentru toată copilăria de Adrian Paunescu

Leagăn pentru toată copilăria

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu

.
Adrian Paunescu

Uneori de Camelia Cristea

Uneori

Uneori mă caut sincer, nici n-aș vrea 

Să găsesc epava sau carcasa mea, 

Vreau să cred că-s floare de Nu-mă-uita 

Și-am să stau de pază chiar la ușa ta.

Prin furtuni de gând, uneori mai trec 

Și-n alai de fluturi visul mi-l petrec, 

Steagul împăcării arborat pe creste, 

Am să scriu frumos, chiar dacă nu este...

Din cupă de crini, rouă-ți dau să bei 

Și-ai să vezi senin chiar în ochii mei, 

Seva din cuvinte să-ți dea vindecare 

Lacrima tăcerii, încă mă mai doare!

Uneori mă caut cred că m-am găsit 

Într-un liliac proaspăt înflorit 

Dăruind miresme celor care vor 

Să deschidă porți chiar în viața lor!

Camelia  Cristea

Elogiul candorii de Nina Cassian

Stiu sa intreb

Despre miei, despre flori.

Odata-ntr-o padure

Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i

Culoarea albastra.

Am o gradina

Si o fereastra.

Mai am si o carte

Foarte subtire

In care nu-ncape

Decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul

Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul

Esti prietena mea.

(Elogiul candorii - Nina Cassian)

Acolo-n suflet de Ana Podaru

Acolo-n suflet  

si ce frumos era la tine-n suflet

dupa racoarea ploilor de vara

baloane de sapun pluteau incet

si adormeam pe strune de vioara

matasea impodobita cu petale

gemea sub greutatea firii mele

n-aveam nici paturi groase ,nici sandale

nu-mi trebuiau nimic din toate cele

era asa de cald la tine-n suflet

priveam prin crapaturile ramase

la frunzele care zburau incet

o aripa de vant le rasfirase

cruzimea vietii nu-si facea intrarea

prin linistea ce stapanea divinul

dara realul imi striga chemarea

si in pahare inghetase vinul

m-am strecurat usor, usor, afara

si ploaia m-a lovit direct in fata

din zorii zilei se facuse seara

si iar nelinisti prinse-n flori de gheata

afara intuneric... masti razande

durere si suspin si val de lacrimi

petalele de crin zaceau plapande

rapuse de furtuni si alte patimi

si s-a cascat un drum ingust, nesigur,

nisipuri miscatoare ,hau si teama

doar gandul mi-a ramas de bun augur

acolo-n suflet... ca-ntr-o veche rama.

Ana Podaru

Sarut in infinit de Lili Lazar

SĂRUT ÎN INFINIT

Ne-am cunoscut din întâmplare

Răscoală-n gânduri, sentimente

De ne-am iubit un cer și-o mare 

Curgând în râuri confluente!

Rămas prin noi, înaripați

E mersul confruntat cu zborul

Și aripa, ce ne-a fost braț

Răzbate-n trup trezind fiorul.

Șirag de stele-n cer se-adună

Dinspre apus, la răsărit

Iar tu, sărut flămând pe mână

Uriaș , iubirea ne-a-mplinit.

În poarta noastră bate cerul

Alerg în suflet să-i deschid

Ce-i dacă-n trup e efemerul

Noi ne iubim... la infinit!

LILI LAZĂR 27.05.2015

Primavara din noi de Maria Simion

Primăvara din noi

Mi-e gândul răscolit de primăvară. 

În părul meu crescut-au mâțișori, 

De verde crud tot trupul se-nfioară 

Și mă-ncălzește soarele din zori.

Cu ochii minții te zăresc pe tine 

Și fluturi zeci,în mine,hoinăresc, 

Să te iubesc eu nu mă pot abține 

Și primăvara-n toamnă o găsesc.

Mă-mbată-n seară un parfum de roze 

În brațe când mă ții și mă alinți; 

Să-mi dai iubirea toată în mici doze 

De șoapte dulci și mângâieri fierbinți

Ca dragostea din noi să nu se stingă 

Și să reziste dacă-i vânt sau ploi. 

Chiar dacă-n plete iarna o să ningă, 

Doar primăvară vreau s-avem în noi!

Autor:Maria Simion

Eu si tu de Mihaela Stetiu

EU SI TU

Eu si tu
o uniune
tu si eu
o frumoasa iubire.
Eu si tu
o magica aventura
tu si eu
o lunga scurtatura.
Eu si tu
suflete pereche
tu si eu
o dragoste mai veche.
Eu si tu
o pura intamplare
tu si eu
o dragoste ce doare.
Eu si tu
o limba straina
tu si eu
o carte inchisa.
Eu si tu
file de poveste
tu si eu
finaluri desuete.
Eu si tu
aripi frante
tu si eu
un joc de cuvinte.
Eu si tu
vise furate
tu si eu
amintiri reprimate.
Eu si tu
o strangere de mana
tu si eu
patetica minciuna.
Mihaela Stetiu

Pribeag prin viata de Franko Sicra

Pribeag prin viaţă...

Pribeag prin viaţ-am fost mereu, 

Pribeag prin doruri şi prin vis, 

Colindător prin stele...un Tezeu,

Prin locuri greu real de-atins.

Treceam văzduhul ...alăturea cu gândul, 

Pe nori, odihnă sufletului dam... 

De stele agăţam cuvântul... 

Şi-n raza lunii, culcuşul îmi făceam.

Visam...cu tin' ,aleile din ceruri... 

In doi să le străbatem alergând, 

Prin praf de stele, cântece şi doruri, 

Să semănăm ,al sufletelor gând.

Să fii tu raza de lumină care scaldă,

Pamântul... seara în apus....

Să-i dai putere din dragostea ta caldă, 

Sa reînvii ...momentul ce s-a dus.

Iar eu... să îţi aduc buchet de vise, 

Picioarelor să îţi aştern... 

Să fii regină-n grădinile din paradise, 

Stăpână... peste-al meu etern.

Franko  Sicra