Omul bun


nu devin.
Sunt plămădiţi din iubirea
a două suflete gemene
şi din dragostea lui Dumnezeu.
Bunătatea unui om se simte în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul în care
te salută, spunându-ţi
bună dimineaţa
precum clinchetul unui clopoţel
sau bună seara ca şi cum
ţi-ar mângâia sufletul.
Mereu zâmbeşte, iar zâmbetul lui
e precum deschiderea unui boboc de floare.
Îmbrăţişându-ne o face
ca şi cum ar cuprinde Dumnezeu
pământul cu braţele sale.
Omul bun îţi face ziua bună
de dimineaţă
şi este, când îl întâlneşti,
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice când suntem
îngenuncheaţi
de griji, boli, disperare.
Face toate acestea
în locul lui Dumnezeu.
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice când suntem
îngenuncheaţi
de griji, boli, disperare.
Face toate acestea
în locul lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu