Pe noi, nouă redă-ne de Tamara Gorincioi

Pe noi, nouă redă-ne

Din ciclul "Steaua Eminescu"

Prin vis de tei răsare albastru versul tău,
Şi dor ne e de tine, ca de un Dumnezeu.
Prin zbor de zei şi aştri, ne chemi din nemurire,
Cuprinşi de al tău geniu, te aşteptăm, Emine.

Rugăciunea unui dac ţi-e versul tumultos,
Colinde în ceruri, ţi-e versul tău duios.
Lovit de epigoni, oştiri de saltimbanci,
Mereu învingi repaosul, prin versul tău renaşti.

Psalmi de aur e pădurea, coroană înrourată,
Ce-a mai rămas din falnica Dacie de altădată.
Am ajuns un Babilon, vorbe aprinse şi durere,
Versul tău e un refugiu, slova ta o mângâiere.

De ce pana ta n-ar rămâne, în cerneală şi ocară,
Când acei soi de barzi nu mai au nimic, nici ţară.
Doar cu intrigi şi distracţii, prin protecţie de fuste
Au muţit parcă şi muzele printre visele înguste.

Ipocriţii nu te iartă, îţi mai pun otravă-n cupă,
Sică de argint ţi-e cuvântu ce loveşte şi-i inculpă.
Pururi tânăr, înfăşurat în mantia eternităţii, alină-ne
Să nu mai fim neamul nevoii, pe noi, nouă redă-ne

Tamara Tomiris Gorincioi