Îngerul meu trist
Dacă nu aş simţi aripa ta,
îngerul meu.
Demult muream, uitată de Dumnezeu.
Simt aripa ta de fiecare dată pe umărul drept,
Alungi întunericul din suflet cu aceast omat.
Cobori peste întuneric cu
această ninsoare,
Şi iarăşi mă ridici cu aripa ta înspre soare.
Zbor deasupra tristeţilor ca lumina unui foc,
Îţi mulţumesc că nu m-ai răsfăţat cu noroc.
Fericită dacă eram, tu
ingerul meu m-ai fi lasat.
În setea de zbor te invoc cu cerul de neant.
Ninsoarea aceasta e ca rugăciune a mea,
Când stele de gheaţă ning peste inima mea.
Îngerul meu, esti trist ca şi
dragostea mea,
Cine să descifreze imensitatea eternă de stea.
Dă-mi aripa ta, să mă înalţ, să nu naufragiez,
În această ninsoare cu dansuri senine de iezi.
Îngerul meu de pe umăr
lasă-mi această osândă,
Această zăpadă în cer ca iubirea mea lăcrimândă.
Multumesc Onorata <3
RăspundețiȘtergere