Taci
iarnă!
Taci
iarnă!Te rog nu mai vorbi,
îți râzi prea mult în barbă,
cu soare și cu iarbă,
și alte ironii..
Te rog să nu mai râzi..
Îți ies aburi pe gură,
iar mugurii sunt cruzi..
Taci iarnă!
Nu vrei să-ți pui paltonul?
Dă drumul la ninsoare
și-mbrătișează pomul!
Îmbrățișează dealul
și muntele, câmpia,
din ceruri să-ți pogoare,
imaculată, iia!
Și să-mi albești cuvântul,
ținut în pumn de cald,
iar când va bate vântul,
să îi mai pui un fald..
Taci iarnă!
Nu vreau să mai aud,
cum te agiți atâta,
prin crengile de dud..
Te vreau ca altădată,
să-mi ningi în suflet, lin,
să mă mai nasc o dată,
puțin câte puțin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu