La ceas de seara de Lili Sipoteanu

 La ceas de seară,

Ne legănăm visând, pe frunza vremii,
Doar ca popas, ieșind dintre furtuni,
Furăm puțin din liniștea poienii
Și rătăcim pe drumuri ‚’n-alte lumi.

Ne mai ascundem și în adânc de mare
Atunci când singuri ne dorim a fi,
Nu că-i durere sau e vreo supărare,
Ci pentru liniștea de a privi

La cei ce ne-nconjoară cu-al lor zâmbet,
Dar nu știm niciodată ce ascund,
Ascund iubirea sinceră, din suflet,
Sau falsitatea mascată sub un nimb.

Ne așezăm de multe ori în grabă
Pe treptele făcute din trecut,
Privim spre noi, iar sufletul ne-ntreabă:
,,Acum că-i vezi cum sunt, ce-i de făcut?”

,,Nu pot să fac nimic din răzbunare,
Dar nici de drag nimic nu pot să fac,
Știu că în viață orice faptă are
Răsplata ei atunci când ți-e mai drag.

Când te cuprind momente de poveste ,
Când viața ce-o trăiești e-un basm frumos,
Căci niciodat’ răul făcut nu este
O simplă vorbă la trecut, ,,A fost!”

Ne mai trezim visând la ale noastre,
Și ne gândim de-i bun tot ce-am făcut,
Dar viața multe coase și descoase,
Noi neputând schimba ce ni-i menit.

Lili Șipoteanu