
E veselie-n multe case
Și se aud copii râzând,
Steluțe vesele, frumoase,
Apar pe geamuri, strălucind.
Colindele sunt pregătite,
Sau, încă se mai pregătesc,
Se-nvață versuri potrivite,
Pentru Crăciunul Creștinesc.
E o căldură vanilată,
Ce vine din bucătării,
Cu urme dulci, de ciocolată,
Zâmbesc gurițe de copii.
Se pregătesc bucate fine,
Ce-apoi, pe mese-or aștepta,
Un moș bătrân, ce-a spus că vine,
Gonind cu sania, prin nea.
Se simte-n aer veselie,
Și bunătate și credință,
Dar bine-ar fi, să nu mai fie,
În lume-atâta suferință.
Că nu-i nimic mai rău în viață,
Decât să vezi plângând copii,
Fără de zâmbete pe față,
Și-n ochi, lipsiți de bucurii.
Și e mai trist, dacă durerea,
Le-o poți citi pe obrăjori
Și nu le poți da mângâierea,
Măcar acum, de sărbători.
Dar să încerci, cu dăruire,
Ca să oferi, dacă se poate,
Crâmpeie dulci, de fericire,
Din inimă, cu bunătate!
Și când stele strălucitoare,
Să dai prilej de sărbătoare,
Acum și-n casa altcuiva!
Gabriela Raucă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu