Poate....
Am fost un drum de încercare pe care viața ni l-a dat,
N-am reușit testul să-l trecem și timpul ne-a îndepărtat,
Cu roșul macilor de vară, ieri ne-am țesut iubirea-n grâu,
Astăzi, prin ceață și prin plumb, iubirii noastre i-am pus frâu!
E cerul negru, de cenușă, și drumurile-s paralele,
Adio macilor din grâu, pe cer nu se zăresc nici stele.
Cu-n geamantan în mâini plecăm, un V se naște între noi,
El ne desparte drumu-n două și ne dă vieții un alt croi!
Plecăm lipsiți de-orice speranță, zarea și ceru-s de cenușă,
Lumina ne-am pierdut, vai nouă, tristețea ne vine mănușă!
De ce singura noastră cale astăzi în două s-a scindat?
De ce pe drumuri paralele și eu, și tu, am apucat?
Adio dar, testu-a fost greu iar noi...față nu i-am făcut,
În geamantan ne-o zăcea visul și tot ce a-însemnat trecut!
Poate-om găsi acea răscruce, de-al lor balast să ne scăpăm,
S-alegem calea potrivită și spre lumină s-alergăm!
Florentina Savu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu