Sufletul cu bunatate
Nu sunt bogatã, dar știu cât îmi încape,
În suflet gingãșie și-un strop de bunãtate
Cuvântul meu nu-i piatrã, nici granit,
Dar niciodatã la nimeni nu-i rãstit.
Am dat din mine tot ce-am avut, zâmbind
Chiar de un dor m-a ars cumva, mocnind.
Curajul nu-mi lipsește și pune bariere,
Tumultului vieții, ce-ar provoca durere
Și calc fãrã clipire pe cine-ar încerca,
Sã-mi facã libertatea o cușcã-n mâna sa
Nu știu sã-ntorc obrazul în fața nimãnui,
Dar nu doresc în cale veninul orișicui
Sunt bunã, rãbdãtoare cu cine o meritã,
Nu cred în sfinții, zilei cu fața lor smeritã.
Urãsc pe prefãcuți, pe leneși și mișei
Nu vreau privirea lor! Nici loc pe lângã ei.
Sã treacã viața mea ca pasãrea în zbor
Doresc lumina purã! În locul unui nor!
Versuri Elena Cãruntu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu